In lupta cu mine.. (Finalizat)

"..."

Noaptea era un demon care inghite soarele aducand bezna totala, iar soarele rupt in milioane de bucati unice si stralucitoare, cu o raza stramba printre ele. Visele greu de imblanzit se modelau in mainie reci ale lui Armen care o privea pe Sariel plin de interes, un demon isi facu aparitia intre ei. Ii darui un cristal pe care Armen parea ca il studiaza. Acest eveniment o facu pe Sarie sa il priveasca plia de curiozitate , linistea era la conducere, dar replica ingerului care studia cristalul a rupt-o in bucati
- Ocupate tu! eu am treaba! Ea a incuviintat cu miscare a capului si s-a apucat de treaba.
Cu cat se apropiai mai mult, cu atat iadul parea mai fierbinte, mai plin de disperare si durere. Aristiqifa statea mandru in capul a 1.000 de demoni pregatiti sa zdrobeasca pana la ultima faptura care le statea in cale. Aripile negre straluceau combinandu-se perfect cu peisajul macabru din jurul lui. Armen statea in aer miscand maiestos aripile de un gri inchis,  il ucidea pe Aristiqifa din priviri. Imediat ce aparu, Aristiquifa schita un zambet badjocoritor si plin de ura. O voce sinistra rasuna in mediul fierbinte :
- Armen!
- Stapane! ingerul s-a pus in genunchi.
- M-ai dezamagit! Ce s-a intamplat cu aripile tale?
- Imi pare rau stapane!
- TACI! Daca vrei iertare, trebuie sa o ucizi pe ea..!
Sariel era atarnata de o sfoara infinita, era batuta cu biciul, il privea pe Armen cu ochi ei de un alb stralucitor. El o privea cu mila pe cea care ii salvase viata *Mila* un sentiment pe care Armen nu il mai experimentase de mult timp. Aristiquifa il privea parca stiind ca nu o va putea face, linistea fu sparta de aceiasi voce impunatoare care ii ordona sa o faca. 
- Fa-o! daca vrei iertarea mea!
Isi facu curaj si dadea sa o loveasca, insa a taiat sfoara infinita de care era legata atat de strans. Ea a picat jos facand contact cu pamantul.
- Armen!
- Pleaca! 
 - Nu! Nu plec fara tine!
- Pleaca! 
-Nu plec fara tine!
Se aduna si zbura catre el, cu lacrimi in ochii si disparu.

**
Conan o trase pe Raina la o parte lasand-ui pe cei doi singuri.
- Ce vrei?
- Pe tine!
- Pleaca!
- Uite! Faza cu despartirea..
- Lasa-ma! Raina voia sa plece, dar el a tras-o de mana puternic.
- Nu! Ea s-a smucit si a plecat in apartament.
Cecilia a intrat in camera, Raina plange, lacrimile ii uda fata curgand rapid. Perna pe care o strangea in bratele-i firave era plina de lacrimi, prietena care tocmai intrase se aseza in genunchi langa ea. Se opri din plans si o privea pe fata care a intrat.
- Nu mai plange! Raina a afirmat cu o miscare a capului.
- E vina mea! Ok! Ea a dat din cap negativ raspunzand in acelasi timp la afirmatia Ceciliei.
- Nu e..vina ta...! 
- Bine! Dar nu mai plange! ok? 
- Ok!
Nu a durat mult de la plecarea Ceciliei, care o lasase dormind in patul pufos, ea  nestiind ce se intampla in interiorul ei.

***
Aristiquifa lua 2 demoni si pleca spre cei doi fugari. Sariel il privea in ochi care devenisera albi, un zambet ii aparu pe fata palida, udata de lacrimi. Doua cuvinte pe care nu credea ca le va auzi de la el rasuna in incapere.

-"Te iubesc"!

- Si eu! El o saruta, iar in acelasi timp aripile lui Armen se faceau rand pe rand albe. Cineva ii aplauda, asta ii facu sa se desparta si sa-si intoarca privirea spre Aristiquifa care ii privea  urat.
- Wow! Ce spectacol! Rosti cuvintele cu ura si termina fraza cun un ras demonic. 
- Pleaca!
- Si sa ratez spectacolul?Nu! Ironia lui il facea pe Armen sa fiarba.
- Ce vrei?
- Un nou demon! Si cred ca tu ai fi perfect!
- Eu nu mai sunt un inger negru! Daca ma vei ucide nu ma voi transforma intr-unul din sclavi tai!
- Dar vai ! Atunci o voi ucide pe Sariel si tu vei ramane singur! Spune asta in timp ce dispare cu o viteza inimaginaila din fata lui. Disparand cu Sariel.