Stapanitorii Elementelor- Sceptrul Luminii

Julie si "Plutitul prin mistere"

Bun, probabil ca si voi ganditi ce gandeam si eu. Nu imi venea sa cred ce faceam si ca Buni ma lasase sa plec! Bine, poate voua nu va pasa de partea cu Buni. Dar tot aveam impresia ca Derp nu ne-a spus tot ce trebuia. Si tot am sarit intr-o chestie albastra care ne-a dus...

Oooooo, wow ce... Genial! Stateam pe o..."chestie" care plutea, si mai erau si altele la fel, mari si mici. M-am uitat pe margine si am remarcat ca pluteam deasupra unei ape care semana cu o mare infinita. Era si un fel de castel mare care cred ca era singura "chestie" care nu statea pe apa si nu plutea. Cerul era senin si batea un vant pe care eu una il ador.
Deci, eram in Zarten! Super! M-am uitat in spate la ceilalti. Erau la fel ca mine. Fata lata, gura mare. In spate se afla si un portal care probabil facuse legatura intre lumi.
-Nu...ma... a inceput Laura.
-Asteptam la... a continuat Alex.
-ASTA! am izbucnit. E genial!
Brusc, am fost intrerupti. De o doamna imbracata in alb, cu niste aripi mari, tot albe.

-Au sosit! Sunt chiar ei! In sfarsit! a strigat ea.
-Ce?! am spus toti la unison, dar am fost acoperiti de strigate, urale si chiuturi. Toate pentru...noi?
Sa va spun sincer, eu si prietenii mei nu suntem "populari" sau chestii de-astea. Chiar suntem considerati putin mai "ciudatei". Iar aplauze pentru noi sunt o raritate.
-Fiti bine veniti in Zarten, Alesilor! a spus doamna aceea, plutind inspre noi. Toata lumea v-a asteptat!
Multimea a aplaudat din nou. Toti aratau ca doamna in alb, ca niste oameni cu aripi. Imi aduceau o vaga amintire despre Isa.
-Intai, trebuie sa ma prezint, bine-nteles! Eu sunt Illiana, gardiana Zartenului. Acum veti fi condusi in aripa centrala, unde veti fi instruiti si antrenati.
Ne-a condus spre cea mai mare "chestie" care se pare ca se numea "aripa", desi, dupa mine, puteau sa o numeasca tot "chestie". Problema era ca nu era niciun pod sau ceva pe care sa trecem. Illianei nu i se parea o problema. Si-a luat pur si simplu zborul si a trecut pe partea cealalta.
-Oh! a chicotit ea. Se pare ca trebuie sa pornesc aero-conducta.
A tras de o maneta de langa ea, si a aparut un fel de vartej de vant puternic.
-Haideti! Sariti in aero-conducta! Nu cred ca sunteti asa de fricosi! a spus Illiana de parca am fi fost niste copilasi.
-Eu SIGUR nu pasesc in AIA! a spus Laura.
-Haide, pe bune?! a zis Tim.
-Scoate-ti chestiile astea cu frica din cap! a spus si Anna.
-Mergem toti deodata? a sugerat Sarah.
Asa ca am sarit in aero-conducta deodata. Si a fost genial! Batea un vant super-puternic iar eu strigam de fericire. Laura urla si ceilalti tipau nu chiar atat de tare.
Si BUF! Am aterizat intr-o cazatura spectaculoasa, unii peste altii, ca-n filme.
-Ati spus ca nu o sa fie periculos! a gemut Laura.
-Nu a spus nimeni asta! a zis si Alex.
-Mie una mi-a placut la nebunie! am spus. A fost de parca am zburat!
-Ah, ia uite! Se pare ca tu esti cea in care s-a intrupat elementul de aer, daca nu ma insel! a exclamat Illiana.
-Ummm, da, eu sunt...
-Oh, uite arcul! Asa te puteam recunoaste din prima daca il vedeam de mai inainte.
-Aaa, Illiana? Ne poti explica mai multe despre Zarten? Locul asta e super! a spus Anna.
-Sigur! a aprobat ea. Zarten este in inaltimea cerului infinit...
-Cum e posibil... a inceput Alex, dar Anna l-a inghiontit si i-a spus sa taca.
-...si totul pluteste deasupra Marii Zoran. In trecut, Marea Zoran a acoperit tot Zartenul, dar ne-am salvat lumea, construind totul in aer. Palatul din Zarten este singura cladire care a fost destul de inalta incat sa mai ramana ceva din ea la suprafata.
M-am uitat in sus catre palat. Era atat de inalt, incat nu imi puteam imagina cat de inalt era inainte.
-Zartenienii nu au un conducator propriu-zis, a continuat Illiana. Doar gardianul lumii noastre, eu de pilda, are o responsabilitate mai mare. In rest, toata lumea are o contributie.
Cat despre aero-conducta, o folosim ca sa ne deplasam atunci cand aripile ne sunt ranite. Dar, in principiu au fost create pentru a face legatura intre orasele Zartenului, deoarece ar fi prea mult de zburat. Acesta este orasul principal, cel mai mare, care poarta numele lumii. Noi folosim aero-conductele usor. O sa va obisnuiti si voi si nu o sa mai cadeti...sper! a chicotit Illiana.
-Continuati! am spus. E foarte interesant!
-Sigur! Oamenii din Zarten sunt nascuti cu aripi, deoarece stramosii nostrii sunt harpiile. Stiti ce sunt ele, nu-i asa? a intrebat Illiana
Am dat toti din cap.
-Uneori, exista si intamplari in care un copil zartenian se naste cu gheare, nu cu picioare, a continuat ea. Au si instincte naturale de prada, ca harpiile, fiind atrasi de carne, pe care noi zartenienii o mancam foarte rar. Genul acesta de copii sunt de obicei luati si dusi in scoli speciale, pentru a-i invata cum sa se integreze si sa se comporte ca niste zartenieni normali. Din pacate, avem si copii pe care nu ii putem educa, acestia deobicei fug din Zarten, iar majoritatea nu mai sunt gasiti. Sunteti bine? s-a oprit Illiana ca sa ne vada mutrele socate.
-Aaa, da suntem bine, totul e ok, continuati! am spus toti deodata, si cred ca toti deodata am gandit acelasi lucru: "Isa"!
-Acum vom intra in sala special amenajata pentru toate nevoile voastre. Pe langa bai si dormitoare, aveti biblioteca, laborator si sala de antrenamente dotata cu toate armele care va trebuie! a spus Illiana.
-Va multumim mult! am spus toti.
-Ei, va las acum! Daca aveti nevoie de ceva sa ma anuntati! a spus ea.
-Sigur! am spus.
Illiana a iesit si si-a luat zborul. Am intrat in interiorul cladirii si am ramas din nou gura-casca. Sala era absolut IMENSA! Mult mai mare decat camera lui Derp!
Dar aveam cu totii un lucru important de discutat.
-Isa! am spus toti deodata.
-De cate ori o sa mai spunem chestii deodata azi? a mormait Sarah.
-Asta nu conteaza, Sarah! a spus Alex. Desi trebuie sa recunosc ca e destul de enervant.
-Gata! a intervenit Anna. Cine vorbeste? Ca sa nu ne mai incurcam. Julie?
-Ok. Deci, cred ca toti am ajuns la o concluzie comuna. Nu e neaparat sigur, dar cred ca Isa e unul dintre copiii zartenieni care nu sunt "normali".
Toti au clatinat din cap.
-Si se pare ca tot ea este unul din copiii care au fugit.
Din nou, au clatinat din cap.
-Isa a spus ca atunci cand avem nevoie de ea putem sa o chemam sau ceva de genu', a spus Tim.
-Da, dar cum? Sau cu ce? a intrebat Sarah.
-Cred ca am gasit ceva, mormaia Laura in timp ce scormonea tolba. Cu asta! a spus mai apoi pe un ton triumfator, scotand un fluier mic si maroniu, care avea pene pe margini.
-Bine, am spus. Se pare ca o vom chema pe Isa.