FURTUNĂ DE SENTIMENTE
Din cerul înnorat cad picături grele de apă care se sparg pe pământul negru.
Privesc pe geam și mă gândesc...mă gândesc oare cât timp voi ma ține la persoanele care m-au rănit? Oare ele se gândesc cât am suferit?...și cât sufăr?...iar acum mă întreb de ce vorbesc la plural,când defapt eu mă gândesc la o singură persoană,la EL.
El este singurul care a reușit să răscolească în mine toate gândurile,sentimentele și emoțiile.El este vinovat de tot ce mi se întâmplă acum.Îl urăsc...pentru că îl iubesc.
Nu știu ce se întâmplă cu mine.Nu știu cum mă simt,nu știu ce ar trebui să fac. În tot acest timp,de la sfârșitul lunii iunie a anului trecut,am tot încercat să-mi ascund acest sentiment,dar degeaba,este în zadar.Nu reușesc.Îmi este foarte greu să mă prefac că nu simt nimic pentru el,încerc din răsputeri să pretind că nu îl iubesc și că nu țin la el,când aproape zi de zi îl întâlnesc...mă topesc când mă privește cu ochii aceia cafenii și blegi,zâmbetul lui,părul lui brun puțin ondulat,felul cum zâmbește,logica lui fără logică,muzica pe care o cântă,vocea lui pe care atunci când o aud,răsună în mintea mea ca un ecou.
Trebuie să continui să joc acest rol în continuare,trebuie să respect scenariul scris de soarta-mi crudă.
Mă simt captivă în propriul vis,sunt captiva unui gând interzis.Este ca și când aș fii blocată între patru pereți care se apropie de mine,și se apropie,se apropie din ce în ce mai mult,pe zi ce trece,cu cât îl iubesc mai mult,pereții morții se apropie de mine,încercând să mă sperie,dorința lor fiind să mă strivească,visul lor fiind să dispar.Să dispar pentru totdeauna.
Fulgeră,tună,afară-i furtună.
Copacii smulși din rădăcini,
Răscolesc dorințe,vise,amintiri,
Mâhnită,privesc către lună.
Mă uit la ea și mă gândesc...
Oare când voi înceta să te mai iubesc?
Pentru tine,dragostea am irosit,
Iar tu,în schimb,suferință mi-ai dăruit...
Zile-n șir am sperat,
Am crezut,
Și mi-am imaginat,
Că din acest coșmar am scăpat...
Sunt captivă în întuneric,
Sunt captivă în propriul vis,
Sunt captiva unui gând interzis,
Captiva unui coșmar de nedescris.
Aud voci în capul meu,
Șoapte de neînțeles,
Imagini neclare,încețoșate,
Care durează doar o singură noapte...
Inima-mi bate tare,
Respirația mi se taie,
Corpul mi se înmoaie,
Simt ceva ca de gheață,mă doare...
