Love makes the wildest spirit tame, and the tamest spirit wild ~Alexis Delp
.........................................................................................
"Sunt aici, langa tine, si totusi ma eviti", gandesc eu, stand langa el pe canapea.
Priveste in gol, pe sub genele incredibil de lungi, iar ochii lui..ah..nu se-ndura nicio secunda sa-i intoarca spre mine si ma lasa insetata de ei. Buzele lui, de obicei arcuite intr-o jumatate de zambet, acum pastreaza seriozitatea unei linii orizontale. Parul lui de un negru intunecat si secretos se unduieste usor si-si face culcus in adierea usoara ce umple camera.
Il privesc in continuare. El ma ignora mai departe.
De ce? De ce indiferenta lui imi semneaza inima atat de dureros? Nu stie ca atunci cand ne privim o clipa-ndelungata simt ca inima-mi lasa in urma o bataie? Nu stie ca atunci cand ma saruta simt ca as putea topi gheata? De ce lasa sa se piarda sentimente in ignoranta? Indignata, ii urmaresc privirea si amprenta uimirii cresteaza adanc:
In fata mea, pe un perete, alb se deruleaza mai multe filmulete. Eu si el la Balul Bobocilor,noi la un picnic..aa.. si uite, cand am fost la concertul celor de la Scorpions la care, practic, l-am tarat! Zambesc usor, apoi ma incrunt. Dar de ce faci asta cand eu sunt aici, cand sunt chiar langa tine? Il privesc din nou si pe obrazul ce mai devreme mi-a parut de gheata se rostogoleste o lacrima in drumul ei catre pieire si lasa in urma un ochi trist si revoltat. Nu inteleg, ce s-a intamplat? El se ridica de pe canapea si se indreapta spre sertarele de lemn din camera lui. Deschide unul si scoate o foaie de ziar, datata in 5 martie 2012. Asta a fost acum 2 saptamani. Ma apropii confuza si incerc sa vad peste umarul lui. Cand o fac, raman impietrita : o poza cu mine acapareaza un sfert de pagina iar lieterele ma anunta: " Un accident tragic a avut loc aseara, in jurul orelor 20 pe soseaua de centura Bucuresti - Pitesti. Se pare ca un cuplu se indrepta catre Pitesti dar vremea, din pacate, a fost potrivnica iar masina a alunecat de pe carosabil, izbindu-se de un copac. Vlad Riciu, in varsta de 18 ani, e in stare stabila la spitalul Marie Curie dar, din pacate, partenera lui, Lia Cros, cu varsta de 19 ani, a fost gasita in stare de inconstienta, iar dupa mai multe incercari de resuscitare, sufletul ei a trecut in nefiinta. Transmitem pe aceasta cale condoleante familiei Cros"
Nu... pot.. sa.. ma... misc... Lupt... pentru... aer....
Nu.. se.. poate sa fiu..Nu. Imi interzic sa ma gandesc la asta. Doar sunt aici, in carne si oase...nu? Ma duc la oglinda cu pasi de robot. Nicio reflexie nu ma intampina cand ajung in fata ei. Vlad ma ignora in continuare......Nu. Nu vreau sa aiba sens, nu vreau sa gasesc o logica.
Ma apropii din nou de el si fac o incercare de a-i atinge fata. Mana mea trece prin ea ca si cand ar fi masluita din fum, lasand in urma ei o dara de soc...Nu..
Vlad inca are obrazul umed iar eu ma apropii pana ajung in fata lui. Ochii ii sunt rosii si atintiti asupra ecranului. Imi inclin capul astfel incat sa pot sa ma conving ca il odihnesc pe pieptul lui, desi nu simt nimic, si ii cuprind trupul - o coloana de aer - cu bratele. Vreau sa plang,sa urlu, sa ii spun cat il iubesc, dar toate astea mi-au fost furate......odata cu viata.
- Cat mi-as dori sa fii langa mine, Lia, sopteste Vlad .
" Si mie, nici nu ai idee cat de mult", gandesc caci chiar daca fizic sunt lipita de el, emotional nu m-am simtit niciodata mai departe.
Atata durere... ar putea umple un ocean secat si tot ar mai ramane sa imi tortureze inima.
El se departeaza de mine si se intinde pe canapea. Varsa o ultima lacrima. Pune geana pe geana. Imi duc 2 degete tremurande la buze si depun un sarut pe care il asez cu grija acolo unde stiu ca ar trebui sa se afle buzele lui moi.
Simt cum dispar in timp ce gandurile lui ma parasesc si se lasa purtate catre o lume fara durere...
