Crescută de un vampir

Orfelinatul

Buna!Eu sunt katherine si in momentul de fata am 17 ani.Mama mea adoptiva m a pus sa aleg între doua lucruri ce mi vor schimba viața pe veci:sa devin nemuritoare(vampir) sau nu.
Dar pana aici mai este destul de mult asa ca o luam cu începutul.
Acum 16 ani din cauza tatălui meu care ma bătea mereu si mamei care alegea sa bea in loc sa aiba grija de mine am fost data in plasament. Când am crezut ca am scăpat de coșmarul care ma pandit timp de un an am primit alta lovitura.La orfelinatul unde ajunsesem, am stat si zile întregi flamanda fara sa i pese cuiva si bătaia era parte din orarul fiecărei zile. Dupa cateva săptămâni, pe usa orfelinatului a intrat o femeie cu un zâmbet larg plin de căldură.In câteva zile pana sa fie concediată ne a fost ca o mama, dar bunătatea nu părea a fi acceptată.Fiecare înghițitură de mancare o luam pe fruisi. In primi ani din viata mea am reușit sa mi fac o prietena, Marry cu care împărțeam o singura păpușă rupta, dar însemna totul pentru noi.
Fiecare bucățică de pâine o împărțeam cu ea si cu ceilalți copii care se imbolnăveau ajungând sa ia somnifere in loc de pastile.
Într o zi, un nou coleg văzându ma cu o felie de paine a sărit pe mine, reușind sa ma dărâme de pe scaun lăsându ma aproape inconștienta. In câteva secunde, venind o profesoara ce m a văzut aruncata pe jos, crezând ca a fost de vina mea m a băgată intr o mica camera cu mucegai, stand câteva zile in întuneric. In zilele alea ploua asa ca singura mea sursa de apa era aceea de la ploaie, reusind sa ma țină in viața. Peste cateva zile, ieșind din acea "grotă" am auzit o veste ce m a bântuit pana in ziua de azi, Marry murise fara a se știi cauza cu exactitate.Fiind destul de mica am reușit sa mi dau seama dupa câteva zile ce se întâmplase cu adevărat. Pe hol, căutând papusa am auzit fara sa vreau o profesoara zicând cum a murit de fapt Marry"infometata"

Daca vreți sa vedeți restul povesti nu uitați sa votați si sa lăsați un comentariu!-Accept sugestii-👇Sper ca va plăcut!🙂