Hotărât să îmi aleg o parteneră, intru în clubul prietenului meu, Fabio, un tânăr italian pe care-l cunosc de câțiva ani. Muzica răsuna în boxe, iar după aglomerația din club puteam observa că lumea chiar avea marea dorință de a se destinde și de a se distra. Fetele, care mai de care sumar îmbracate, arânjate, cu parteneri sau nu, se aflau pe ringul de dans mișcându-se lasciv pe lângă diferite grupuri de bărbați.
După ce am analizat întreaga încăpere pentru a vedea diferite concurente pentru rolul pe care aveam de gând să îl ofer și după ce mi-am mai salutat câțiva dintre prieteni sau pe unii dintre parteneri mei, m-am hotărât să mă duc la bar pentru a îmi comanda ceva de băut. Ajuns la doar doi metri distanță de bar, observ un loc liber lângă o fată. Avea părul roșcat-portocaliu lăsat pe spate, cu o fustă destul de decentă, o bluză care nu lăsa decât foarte puțin la vedere din corpul său și, spre surprinderea mea, purta sandale cu talpă joasă.
„ Oare a greșit locul?", mă întreb eu chicotind.
Mă îndrept agale spre locul liber pe care mă așez cerând barmanului aceeași băutura ca cea pe care ea a cerut-o cu puțin timp în urmă. Rămâne cu privirea ațintită asupra paharului fără ca măcar să-mi arunce o privire. Părea dezinteresată, și parcă nefiind componentă a cestei lumi. Văzând că tot nu mă privește, mă bag în seamă cu ea întrebând-o dacă dorește să stăm la un pahar de vorbă. Cu greu își ațintește cei doi ochi maronii spre mine și îmi răspunde plină de încredere.
„Un pahar de băutură, poate. Pahar de vorbă, nu prea cred!„ , zici tu domnișoară, îmi spun e după care îi șoptesc numele atunci când am realizat cine este. Acum părul și-l lăsase liber și, cu siguranță, îi venea așa de bine.
Ușor uimită că îi știu numele, reușește să mă întrebe dacă o cunosc. La fel de umit și curios, ca și ea, o îndreb dacă știe cine sunt, iar aceasta dă din cap în semn că nu. Mă întrebam dacă ea chiar nu mă cunoaște sunt sau doar se preface.
— Atunci hai să ne cunoaștem! mă trezesc că îi spun acesteia, după care mă ridic și o trag după mine până afară.
Poate că a fost doar un impuls, sau poate doar mi-a plăcut persoana sa. Puțin inabordabilă ceea ce era bine pentru că nu îmi doream pe cineva căruia să-i placă de mine. Îmi doream o relație ce nu implica sentimente de nici măcar un fel. Felul său de a vorbii în ceea ce a constat comportamentul Camillei îmi plăcea, dorea să-și impună punctele de vedere și asta apreciam. Stilul său vestimentar era perfect, nici prea îndrăzneț, dar nici ca al unei măicuțe. Trăsăturile ei erau frumoase și mă bucuram nespus de mult de faptul că suntem într-o țară-n care limba engleză era la bază din cauza tuturor vizitatorilor.
— Nu te supăra, ce crezi că faci? mă întreabă aceasta dorind să-și elibereze brațul din strânsoarea mâinii mele, dar fără vreo reușită.
— Discut, spun eu simplu după care îi eliberez mâna.
—Asta ți se pare ție discutat? Spune răstindu-se la mine. Se uită la mine în timp ce eu doar șușoteam și mă strâmbam. Dau din cap în semn de nu, iar ea doar pufnește. Asta spuneam și eu, oricum, mulțumesc că m-ai scos din locul ăla, continuă aceasta să vorbească.
— Ce spui dacă am pleca de aici? Mă adresez către aceasta așteptând nerăbdător răspusul ce avea să mi-l dea.
Stă puțin să analizeze situația, dar într-un final îmi acceptă propunerea printr-o mișcare a capului. Îi prind încheietura mâinii și o trag ușor după mine către mașină. Îi deschid portiera poftind-o în aceasta, după care o înconjor și mă urc în locul șoferului.
Sincer să fiu, chiar nu aveam habar unde să merg alături de ea, fapt pe care nu l-am luat în calcul atunci când am acționat și am ajuns să trag de ea afară din club. Ceea ce mi se pare haios este faptul că toată ziua s-a tras de ea, atât la locul său de muncă, cât și în timpul liber.
— Dorești șă mergem într-un loc anume? O întreb încercând să sparg gheața deoarece de când am urcat în mașină, liniștea a pus stăpânire deplină asupra noastră. O văd cum îmi răspunde printr-o mișcare a capului, după care îl întoarce din nou spre geam uitându-se acum în direcția mării. Atunci o să mergem pe plajă, spun anunțând-o și îi observ cu greu micul zâmbet care i s-a format pe față.
Ne plimbăm pe malul mării simțind nisipul fin și rece atingându-ne tălpile. Mergeam agale și profitam de adierea răcoroasă. O privesc și o văd cum se lasă ușor pe jos, urmată de mine care m-am așezat la o distanță mică de ea. Nu știam ce să îi spun așa că nu aveam altceva ce face decât să mă uit în zare neștiiând ce privesc.
—Știu cine ești, o aud că spune mutându-și privirea asupra mea.
—Cine sunt? o intreb mișcat și mulțumit de faptul că știa cine sunt și că doar se prefăcea.
— Păi, începe aceasta sa vorbeasca, pari a fi un afemeiat.
Acesta este cel de-al cincelea capitol al cărții mele și este destul de scurt. Sper să vă placă și aștept părerile celor ce doresc să-mi lase. Posibil să existe diferite greșeli pe care vă rog să mi le scuzați. Mulțumesc!
#305 în categoria dragoste
CITEȘTI
Lângă tine
RomanceMonaco, o țară de vis aflată pe malul mării Mediterane, un loc în care se adună tot felul de persoane controversate, de la milionari cu afaceri internaționale, vedete, sportivi, până la simpli anagajați ai marilor cazinouri, hoteluri, cluburi. ...