Sportiva

O noua scoala, un nou inceput

De cand am fost mica mi-am dorit sa fac gimnastica de performanta, dar in satul meu nu mai pot evolua asa ca ma voi muta la Liceul cu Program Sportiv din Deva . Nu cunosc pe nimeni acolo, nici nu stiu cum va fii. Ma trec fiorii cand ma gandesc ca mai sunt cateva minute iar trenul spre Deva soseste in halta satului nostru. Mi-e greu sa ma despart de prieteni, de amintirile care vor devenii istorie cu timpul, dar cel mai greu imi va fii sa-mi iau ramas-bun de la familia mea. Probabil ca am sa-i vad peste cateva saptamani, dar stiind ca ei nu vor mai fii cu mine sa ma aiba in raza lor de actiune mi-e greu. Chiar imi va fii tare dor sa o aud pe mama mustrandu-ma ca nu imi fac lectiile cum trebuie.

Trenul a sosit in gara. Tata ma ajuta sa imi urc cele 2 trolere si cele doua genti de mana in tren. Nu e problema la carat, ma asteapta in gara matusa mea. Trenul incepe sa se indeparteze. Mi-e frica ma simt panicata, e prima data cand sunt singura intr-un tren. Am nevoie de sprijin moral. Probabil prima mea reactie cand voi ajunge in caminul acela nenorocit  va fii plansul. Sigur voi plange in continuu cand lucrurile straine imi vor inchide la inceput orice usa si cand voi vedea cum se vor uita ceilalti caministi la mine zicand "Uite, e noua!". Probabil la inceput ma vor lua de proasta, dar eu nu vreau asa ceva, nu pot lasa sa se intample asa ceva.

Cele 2 ore au zubrat destul de repede. Ajunsa in gara din Deva imi intalnesc matusa intampinandu-ma  cu un zambet larg. Ii zambesc la loc, dar acela a fost un zambet fortat.

-Si...abia astepti, presupun!

-Da...ii spun eu matusii pe un ton sarcastic

-Ei, haide, tu ai vrut aici!

"Nu am presupus la momentul respectiv ca scot o tampenie mare pe gura" imi spun eu in gand.

-Asa-i! ii spun eu matusii.

-Atunci vezi! Gandeste pozitiv si totul va fii bine.

-Daca ar fii asa usor...

Matusa mi-a aruncat o privire sarcastica  si a mai urcat si ultima valiza in portbagajul Jeep-ului sau. 

-Sa stii ca te vei indragostii imediat de Deva.

-Da.

-Hei, Lara, daca va fii o problema i-am spus  si mamei tale ca te voi lua la mine, da?

-Si stii de ce nu m-a lasat la tine nu?

-Pentru ca sunt o sora mai mica studenta cu capul in nori si libertina?

-Da! ii spun eu razand.

-Ei bine, daca ai sa faci "greva foamei" sa stii ca iti voi aduce cate ceva de mancare.

-Am baza in tine. ii zic eu pe un ton serios, dar in acelasi timp si jucaus.

Am intrat intr-o curte mare care gazduia 2 cladiri mari.

-Am ajuns la destinatie, zice matusa mea.

Totul era atat de colorat si frumos. Mi-am spus in gand ca nimic nu are sa-mi strice buna dispozitie.