Visele..

34 4 2
                                    

Ce sunt visele?
Hmm...pai visele sunt mai presus de orice semnificatie, ei bine, sunt sentimente. Nu ma bazez pe stiinta cand afirm asta, este pur si simplu ceea ce simt cand visez ceva (si la propriu si la figurat , adica vis-atunci cand dormi, dar si vis- ceva ce iti doresti).
Visele sunt importante. Nu poti sa ti pui o limita cand vine vorba de ele. Avem nevoie sa visam pentru a ne implini telul ca si oameni, ca si inimi.
Eu sunt o persoana visatoare din toate punctele de vedere, desi unii oameni care ma cunosc 'destul de bine' n ar fi de aceeasi parere. Ar afirma 'e nebuna' sau 'e normala, cliseica, ca o carte pe care simti ca ai mai citit o in alte 10 carti'. Eu nu m as cataloga nici nebuna, dar nici normala, eu sunt visatoare. Visez mereu. Am incetat sa mi mai planuiesc viata in secunda in care unele lucruri au inceput sa mi se intample pur si simplu, si acestea au fost in genul de lucruri pe care nu le as putea uita niciodata sau de pe urma carora as scrie un roman cu un final neasteptat si as ajunge o scriitoare blestemata. Dar trecand peste astea, viata nu poate fi planuita, a mea cu siguranta nu, si cu la fel de multa siguranta , nici a ta. Doar trebuie sa spui sau sa faci ceea ce simti. Asta e cheia. Vorbesc singura.(cu mine insami) probabil ca unii ar spune ca sunt nebuna, dar cui ii pasa?:) E ceva extraordinar sa poti vorbi singur uneori. Sa te intrebi daca esti ok de unul singur. Dupa astea as putea afirma ca sunt nebuna, dar din studiile mele, un om nebun nu recunoaste ca este nebun.;)
Dupa toate astea pot spune ca visele sunt un fel de oxigen pentru viata. Visul meu a devenit la un moment dat psihologia. Cand le am spus celor apropiati mi au zis ca nu e o meserie ok, ii inteleg ca spun asta pentru ca nu vor sa ma vada intr un birou cu 5 criminali, 2 fete care au fost victimele unor violente sau o mama care nu isi poate explica de ce a ales fata ei sa sfarseasca la o varsta atat de frageda izbita de trotuarul rece printr un simplu salt de pe bloc . Ei cred ca mi as rata viata in acel birou cu un salariu de 1000 lei.. Dar nu e doar asta, e vorba de mine, de cum ma simt eu ajutandu-l pe acel criminal sa isi poata privi mainile sau pe aceea fata sa inteleaga ca nu e vina ei si ca trebuie pur si simplu sa accepte asta . Imi doresc sa fiu psiholog si nu pot renunta. Nu acum. De aceea, te rog, nu renunta nici tu!
.

.

.

.
Heeei...capitolul asta a fost cam ciudat, ca si celelalte de asemenea. Hmm..m am gandit ca m ati putea ajuta si in acelasi timp v ati putea ajuta si pe voi sa va eliberati o parte din suflet. Ce ziceti? Eu zic ca merita sa incercam. Va propun sa lasati la comentarii o intrebare cu o problema de a voastra. Orice. Sau orice intrebare de fapt. O sa incerc sa fiu psihologul vostru personal.
Daca ati ajuns sa cititi pana aici, multumesc!💙

Stele printre gânduri...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum