Împreună (Povestea unei fete I)

{19} Yahama neagră I

5..... 4...... 3....... 2........ 1.........
START! Pornesc motorul și în câteva secunde ajung la 175 km/h Seb îmi spune ca trebuie sa o iau la stânga apoi la adora la dreapta. La sensul giratoriu neagra tot înainte apoi la prima la stânga. Merg cu viteza pe strazile aglumerat e ale orașului lăsândul în urma pe motociclistul negru. Ajung la sensul giratoriu și îl văd pe motociclist în spatele meu ajung la colt unde mă și întrece dar nimeni nu o bate pe ALEX. Accelerând pana la 220 km/h îl întrece lăsândul cu praful în ochii și mult în urma mea. Mă opresc făcând un semidift în fata porții parcului, nevrând sa îl rănesc pe Seb cu unu dift complet.

-Tu ești nebuna ,cum sa conduci așa? Mă întreabă Seb.

-Cum m-ai văzut.

Ajunge și celălalt motociclist și odata cu el curvulița. Se oprește în fata noastra cu o frână brusca care o face pe blonda aproape sa cada.

-Hei sâmbătă e o cursa mare carți-ar aduce niște bani frumușei în conturi. Eu ,Regele ,Misteriosul și Gabo. Ce zici păpușică, vi? Spune dăduse jos de pe motor și scoțânduşi casca.

-Voi fi acolo. Spun dândumă jos de pe motorul lui Seb și scoțândumi casca.

-Vailet date jos de pe motor. Este al ei acum.

Fata se da jos apoi isi Da jos și casca. E Vailet. Una din geamenele blonde de la noi din clasa noastra.

-Hei Vailet, spune Seb scoțânduşi casca.

-Seb? Spune ea mirata. Nu știam ca ai motor, sau carnet.

-Voi doi va cunoașteți. Întreabă tipul negru.

-De fapt noi trei ne cunoaștem. Spun tcotandum casca de pe cap. Eu sunt Alexandra.

-Eu sunt Carlos dar mi se spune Briceag.

-Mi se părea mie ca ai accent de italian.

-În mie unul mi se pare ca nu ai accentul ăla proeminent de Newyorkez.

-Pai sunt din LA.

-Iar eu sunt din Napoli.

-Bine noi ar cam trebuii sa plecam. Spun eu.

-Okey noi va lăsăm. Spune Carlos.

-Seb, cursa pana la mine acasă? Întreb urcând pe motorul tocmai câștigat.

-Nu accepta ,spune Carlos.

-Să zicem că spun pas. Il aud pe Seb înainte sa își pună casca.

-Okey! Tu pierzi! Spun punândumile casca pe cap și pornind motorul. Mergem înapoi spre casa mea pana cand Seb îmi face semn sa opresc pe marginea drumului. Mă opresc iar el face lafel. Acum observ ca ne aflam în fata unei cafenele foarte drăguțe "House Cafe,, vopsita pe exterior cu verde, în pata ei se afla terasa care are cam 10 măsuțe care la care sunt puse câte 4 scaune. Geamurile lasă la vedere majoritatea meselor. Intram și acum descopăr ca încăperea e imensa. Peste tot sunt mese pătrate sau dreptunghiulare cu o mulțime de canapele și fotolii toate negre, în partea din stânga se afla încă un mini etaj dedicat grupurilor mari. În extrema dreaptă este o scena care nu are pe ea nimic. Pereti sunt maroni spre galbeni. Localul este aproape plin și după cum observ aici se poate servi și mâncare dar majoritatea aleg băuturile. La câțiva metri de scena se afla tejgheaua care tine loc și de bar. Dincolo de el se afla doi băieți care pregătesc băuturile. În fata barului pe 3 scaune stau un baiat înalt cu ochelari care poarta același uniforma ca a barmanilor pantaloni simpli albaștri închis și cămașă neagra, deci presupun ca e chelner. Langa el mai stau doua fete în uniforma de chelnerițe. Una albastra închis și celălaltă neagra. Seb îmi prinde mana întra lui și mergem spre o masa mai retrasa din coltul șirag al incaperii. Ne așezăm și Seb începe sa îmi povestească.