In lupta cu mine.. (Finalizat)

Doar pentru ca...

Armen era pe un nor, privea apusul fascinat de creatia blandului stapan. Auzea de undeva vocea fiintei iubite, insa o ignora simtindu-se in continuare ranit si gelos pe rivalul sau, nu il ura, acum inima ii era curatata de toate lucrurile oribile, dar mii de ganduri il bantuia in legatura cu imbratisarea primita de Aristiquifa.
" De ce, m-a ales pe mine! Ea e perfecta si eu.. O iubesc prea mult sa o pot pierde" 
A auzit-o pe Sariel plangand, undeva pe pamant, aceste suspine pline de durere i-a rupt inima si l-a facut sa zboare catre ea gata sa o ajute indiferent de ce era vorba. A zburat de acolo rapid fara sa se gandeasca la consecinte si a vazut-o, era ea, plangea, suspinele ei il facea sa se simta vinovat. S-a apropiat de ea atingand-ui usor umarul cald, i-a atras atentia prin simpla atingere, iar aceasta l-a privit uimita. L-a luat in brate, iar suspinele s-au oprit incet, incet, pana la momentul taceri. Au stat asa imbratisati fara sa scoata vreun sunet, prin linistea patrunzatoare pareau ca comunicau, si amandoi isi transmiteau iubirea prin ceea ce parea o simpla imbratisare. Sariel sparse la un moment dat aceea liniste profunda:
- De ce ai plecat?
- Nu mi-a placut sa te vad in bratele altui inger! Te vrreau doar penttru mine..
- Nu l-am luat in brate!
- Te iubesc!
- Stiu!
Erau cufundati in linistea adanca, parea ca au creeat un camp indestructibil, care ii tinea legati oricat de marea ar fii distanta dintre ei. Langa el secundele pareau secole si langa ea inima se imuia instantaneu, lasand la o parte toate gaurile negre care ii acopereau inima si nu il lasau sa simta iubirea. 

**
-Raina!!! vocea ascutita si enervanta a Ceciliei rasuna in casa aproape goala, facand-ui urechile sa provoace acel tiuit obissnuit. "Dupa ce auzi vocea Ceciliei, nimic nu mai are farmec" Gandul o facu sa inchida cartea in care era pierduta inainte sa fie deranjata. Acelasi sunet iritant, o scoase pe Raina din gandurile ei.
-Raina!!!
- Ce vrei?
- Ghici ce...? astepta o perioada, iar acesta asteptare o facu sa dea ochii peste cap si sa o intrebe.
- Ce?
- Stefan m-a invitat la prima intalnire! Si, vrea sa vii si tu fiindca aduce un baiat si mi-a zis sa te i-au pe tine!
- Il aduce pe...(inghite in sec)..Conan? 
- Da! 
- Nu vin!
- Uite, stiu ca ai avut o perioada proasta din cauza lui, dar fa asta pentru mine,si ca il plac mult!
- Stiu, dar....!
- Te rog! Cecilia s-a pus in fata ei si a facut o fata insuportabila de catelus. Privi o perioada in gol, dupa care i-a dat raspunsul.
- Bine!, Doar de data asta! Ok?
- S-a facut! Vin sa te i-au la 5! Cecilia i-a facut cu mana dupa care cu o miscare isi baga nasul in telefonul pe care il tinea in mana dreapta si iesi pe usa din lemn cu un pocnet care o facu pe Raina sa tresara. Era liniste, insa in mintea ei gandurile isi faceau de cap nelinistind-o si facand-o sa realizeze ce a facut. Un gand trecu fulgerator printre celelalte " Poate, putem fi prieteni"
Isi lua telefonul de pe blatul negru si privi mesajele primite de la el in ultima perioada:
_Ce mai faci?
Doar pentruca ne-am despartit nu inseamna ca nu putem fi prieteni!
Imi pare rau pentru chestia de azi din parc, am auzit ca ai plans!
S-a gandit o perioada la raspunsurile pe care urma sa ii le dea, insa nu a scris mai mult decat un simplu Ok.

***
Aristiquifa privea in gol gandindu-se la calatoria pe care a facut-o cu Sariel. Stăpânul îl simțea, nu mai era același, dar nu îi  era frica, inima lui era încă rece.