Imperfectă

Capitolul 4 - Un parc, o tocilară, un bad boy și niște vată pe băț

- Eva, Eva trezirea! Evaaa!!!

-Ce-i? întreb eu somnoroasă, nereusind să îmi dau seama cine îmi tulbură somnul.

- Trezește-te!

- Dar vreau să dorm! mă plâng asemenea unui copil mic.

- Să înțeleg că tocilărimea ta nu vrea să se prezinte astăzi la cursuri, prințesă? mă întreab nimeni altul decât Eliot, pe un ton batjocoritor și plin de amuzament. Și da, ăsta e momentul când eu s-ar ca arsă, provocandu-i lui Eliot un râs colorat.

- Cât e ceasul? e tot ce reușesc să întreb. Eliot se uita la mine și încearcă să își potolească râsul. Chiar atât de amuzant e să mă trezești pe mine dimineața?

- Ai destul timp să te pregătești! îmi răspunde acesta, încercând să devină serios.

- Atunci de ce m-ai trezit? dar nu apucă să îmi răspunda că o nouă întrebare îmi apare în minte. Ia stai așa! Ce cauți tu în camera mea?

- Păi Christian mi-a zis să te rog să mă lași să fac un duș la tine și cum m-a asigurat că la ora asta ești trează am zis să te trezesc eu ca să ai suficient timp să te pregătești și să nu cumva să pierzi autobuzul tău iubit. Mă informează acesta, în ton citindu-i-se o ușoară urma de amuzament spre final.

- Ai dreptate cred că am uitat să pun ceasul! îi răspund eu rapid, de parcă nu ar fi tot el de vină că mi-a provocat ieri o zi de coșmar. Off, trebuie să mă pregătesc! spun alergând spre baie.

- Și cu dușul meu??

- Așteaptă cinci minute! strig închizând ușa de la baie.

Nu am tabieturile Mayei așa cum am mai spus îmi suficiente câteva minute pentru a mă pregăti, nu trebuie să stau o oră în baie. Totuși, mă surprinde că am uitat sa îmi setez alarma. Eu niciodată nu uit și totuși aseară am reușit. Venirea asta a Lenei simt că îmi va da lumea peste cap mai mult decât de obicei. Parcă îi și presimt următoarele mișcări, mai mult ca sigur se va integra perfect în grupul de prieteni al fraților mei, ca mai apoi să se cupleze cu Eliot sau cu altul. E evident, mereu a atras privirile tuturor și s-a bucurat de popularitate. Nu văd de ce s-ar opri acum? Logic că n-ar face-o! Asta e stilul de viață pe care l-a dus până acum și care o caracterizează pe deplin. Ce mă sperie cel mai tare e că va trebui să supraviețuiesc cu ea în aceeași casă câteva luni. Asta va fi o reală provocare.

Ies din baie și îl văd pe Eliot întins pe patul meu.

- Poți să te duci să îți faci duș! îi spun, iar acesta parcă iese din transă la auzul cuvintelor mele și se îndreaptă spre baie fără a mai spune nimic. Ciudaaat! Eliot are mereu ceva de comentat.

Îmi continui ritualul de pregătire, iar în momentul în care ușa se deschise eu aruncam o ultimă privire în oglinda ce se află în fața mea.

- Mulțumesc că m-ai lăsat să fac un dus aici! N-ai idee cât poate sta fratele tău în baie!

- Știu și tocmai de asta te-am lăsat! El doar râde scurt și dă să plece, dar eu s-ar ca arsă amintindu-mi că trebuie să îi mulțumesc, fără el probabil că aș fi întârziat.

- Eliot!

-Da.

- Mulțumesc că m-ai trezit!

- A fost plăcerea mea! spune, iar pe fata lui îi apare acel rânjet caracteristic.

Doamne, ce repede își poate schimba starea băiatul ăsta!

***
Cobor scările și mă îndrept spre bucătărie. Vreau să beau rapid un pahar de lapte și apoi să mă car și mai rapid dacă e posibil spre stația de autobuz. Nu vreau să-l pierd , în plus nu am dispoziția necesară să mai merg cu ei. Ziua de ieri îmi e suficientă!