Asul Din Mânecă (Vol. 1) Finalizată

Capitolul 20: Vino, studentieee!!!

(Doi ani mai tarziu)

Imi amintesc si acum acea seara. A fost prima mea distractie adevarata. Restul clasei a zecea a fost cel mai bun an pe care l-am avut la Liceul West, am fost regina si m-am implicat in toate activitatiile scolii. In toamna care a urmat, Kevin si Scott au plecat in New York la facultate, sau mai bine zis academia militara. Tina s-a reintors in Danemarca si urma sa plec cu ea si Julia anul acesta, tot in New York, la Kevin si Scott, insa planurile s-au schimbat putin. Clasa a doisprezecea a schimbat-o pe Julia, a primit si ea o bursa de studiu la fel ca mine, doar ca in Anglia, asa ca a plecat acolo cu Sam si Alex. Cei doi prieteni nu au vrut sa se desparta de Julia si s-au utat impreuna. Ivar va ramane aici o perioada, cu parintii sai. Vrea sa fie crainic sportiv, iar cat despre Jack si Max nu am mai auzit mai nimic.

Ceremonia de absolvire urma sa inceapa. Tot liceul era in sala teatrului, locul in care erau premiati an de an elevii absolventi. Eram printre primii care urcap pe scena fiindca am fost luati dupa media notelor si nu dupa numele de familie. Imi vedeam parintii undeva prin public. Stiam ca mama plangea, iar tata o consola asa cum face el mereu.

Urma sa petrecem impreuna dupa ceremonie, apoi sa imi fac bagajele pentru ca voi pleca. Vreau sa imi petrec vara in New York, sa ma acomodez cu locul si oamenii de acolo, cu toate ca imi e cam greu sa ii las pe mama si tata singuri.

Imi gasesc familia si sunt surprinsa cand ii vad si pe Kevin si Scott langa parinti. Nu stiam cum sa imi exprim bucuria. Scott tinea un pui de catelus in mana, cu o fundita albastra cu galben legata la gat, culorile pe care le aveam pe roba ce o purtam.

-Kevin, Scott! Ce faceti aici? Nu imi vine sa cred ca ati venit!

-Maria, aveam si noi nevoie de o pauza... . Raspunde Kevin si ma ia in brate. S-a schimbat de cand nu a mai venit pe acasa. Era mai inalt si avea corul mai bine facut, la fel si Scott.

-Scott, ce e cu micuta pufesenie? il intreb, mangaind cainele pe cap.

-E pentru tine, Mia! M-am gandit ca ti-ar prinde bine o noua prietena. Ce nume ii vei pune?

-Cred ca o va chema Terra. Spun, iar Scott imi inmaneaza noua jucarie. E un pui de cibanesc german. E asa de draguta. Mama si tata au facut ochii mari cand m-au vazut cu cainele, dar cred ca il voi lua cu mine in New York. Stiu ca nu le prea place ideea de caine. Mamei ii plac pisicile, la fel si tatei, asa ca Terra va fi mult mai fericita cu mine si prietenii mei acolo.

-Mia... . O aud pe mama.

-Stai calma, Terra vine cu mine, doar nu crezi ca o sa o las cu niste iubitori de pisici. Raspund si mama da aprobator din cap.

Dupa mica reuniune de sfarsit de an ajungem acasa. Trebuia sa imi fac bagajele, caci in dimineata urmatoare plec alaturi de baieti la Tina, in Danemarca, unde stam doua zile, urmand sa mergem in New York toti patru.

Urc in camera mea alaturi de Kevin si Scott. Ei ma pot ajuta cu alesul hainelor.

-Wow, surioara, camera ta arata diferit de cand nu am mai fost pe aici! exclama Kevin. Intr-adevar camera mea nu mai era mov, era alba cu noante de gri si negru,iar pozele cu Tina erau acum pe un perete care era gol, insa erau mult mai multe. Erau cu toata gasca, poze cu mine si Jack cand eram "impreuna", de la balul la care am fost regina si cate si mai cate. Era pana si Nensie, pisica pe care am avut-o pana intr-a zecea. Cu toate ca nu imi plac mie foarte mult pisicile, pe Nensie am iubit-o de cand eram mica. A fost pentru mine o copie animala, suna ciudat, dar semanam foarte mult.

-Hm, stiu asta. Nu te-am mai vazut de doi ani. Acum sunt adulta, Kevin. Am 19 ani.

-Si eu am 21, iar asta nu ma opreste sa stau cu Scott pe canapea in weekend si sa ne uitam la Naruto.