Ce te faci cand descoperi deodata ca ai niste puteri supranaturale bizare si ca soarta lumii e in mainile tale si ale gastii tale de prieteni la fel de bizari? Tu cum ai reactiona? Poate vrei un exemplu pe masura. O gasca de prieteni si povestea ast...
Ma durea capul ingrozitor! Nu stiam ce se intampla cu mine. De cand desteapta de Anna m-a facut sa propulsez bucata aia gigantica de pamant. Ar fi trebuit mai mult antrenament pentru asta. Nu ca sunt slab sau ceva de genu', dar nu poti sa faci asa ceva deodata. E ca si cum tu stai normal si iti traiesti normal viata, si, deodata, BUF, mare schimbare! Oh, stai! Asta chiar ni s-a intamplat! Dar alt exemplu n-am. Revenind, probabil ca imi pierdusem cunostinta, pentru ca nu mai stiam nimic de mine. Doar auzeam niste murmure ciudate. Deodata, au devenit clare. Cineva ma striga. Dar nu cred ca era cineva propriu-zis, era ca o voce din capul meu. "Tim!", a insistat vocea. "Tim, ma auzi?". Era Shelly. "Shelly!", am raspuns in capul meu. "Cum de..." "Ce ai patit? Esti bine", m-a intrerupt ea. "Cred ca am cam lesinat.", am spus putin jenat. "Dar cum ai dat de mine? Nu esti doar o voce in capul meu?" "Am format o legatura mentala. Cand cineva drag e la ananghie, poti simti asta si potu forma legatura.", a spus ea. "Cineva...drag?!", am spus eu, iar vocea din capul meu se pitigaiase stupid. "Pai...", a spus Shelly, si pot sa jur ca in realitate a rosit. "Spune-mi ce faceti. Unde sunteti? De ce ati plecat asa brusc? Sunteti bine? Cand va intoarceti?" "Uaaaa! Prea multe intrebari deodata!",am ras eu. "Lasa-ma sa iti explic." Mi-a luat mai putin timp sa ii explic decat credeam ca o sa imi ia. Shelly e o buna ascultatoare. "Deci, acum sper ca intelegi de ce nu am putut sa iti spun pa la plecare.", am spus. "Imi pare rau." "Nu trebuie.", a raspuns Shelly. "Chiar inteleg. Dar, tot mi-e...dor de tine...intr-un fel... Adica esti primul cu care am vorbit dupa atata timp!" "Cand se termina toate astea promit ca ma intorc.", am spus. "Dar ai zis ca nimeni nu a mai supravietuit pana acum!", a spus Shelly, cu vocea subtiata. "Promit ca o sa reusim sa ne intoarcem.", am spus. "E greu sa te gandesti la toti cei dragi stand si asteptandu-ne, fara habar despre ce facem noi in momentul asta." "Pai...", a spus Shelly. "Daca vrei sa ma vezi, voi fi in Arca in momentul in care voi veti ajunge acolo. Din cate stiu, cam peste tot e apa, asa ca ma voi putea deplasa. O sa imprumut ceva hicarod de la Isa." "Wow, Shelly! Ai vorbit cu Isa?", am spus, chiar surprins. "Mi-am facut ceva curaj si am intrat in vorba. Banuiesc ca faptul ca te-am intalnit mi-a dat un avans.", a spus ea. "Ok, abia astept sa...ne vedem.", am spus. "Cred ca te vei trezi imediat.", a spus Shelly. "Se aud niste voci." "Si eu le aud.", am remarcat. "Atunci...pa." "Ne vedem in Arca!", mi-a spus Shelly. Legatura s-a rupt si m-am trezit pe podeua unei pesteri ciudate, tinut de mana de Alex, care aveam impresia ca m-a tarat dupa el tot drumul. -Hei! am spus, si m-am rasucit, cazand pe podea. -S-a trezit, le-a soptit Alex celorlalti. Apoi o voce tunatoare a vorbit: "Va ordon sa vorbiti! Cine indrazneste sa se apropie de Copacul Zartenului?" -Ok, ok! a zis Julie. Deci, eu sunt Julie iar ei sunt Anna, Tim, Alex, Laura si Sarah, arata ea spre fiecare din noi. Iar el e Jack! Jack s-a dus de pe umarul lui Julie si a inceput sa "orbiteze" in jurul coloanelor. "Si de ce ati venit aici?", rasuna vocea putin mai calm. -Suntem intr-o misiune de salvare a lumilor fiindca trebuie sa recuperam Sceptrul Luminii, bla bla bla, nu o sa te plictisesc cu detalii, dar tot ce vrem de la tine e sa ne zici de unde este Cristalul Elementar al Aerului care se afla ,aici, in Zarten. "Cristalul? Eu sunt paznicul cristalului!"(ok...sunt 100% sigur ca am sesizat mandrie in vocea copacului). -Ce bine! a zis Laura. Deci o sa ni-l dai? "Nu." -Ok, daca tu crezi ca o sa lasam misiunea sa se duca de rapa din cauza unui copac egoist, pai, TE INSELI AMARNIC! urla Anna. "Nu sunt egoist!", urla si copacul. "Dar nu pot sa vi-l dau pur si simplu. Treaba mea e sa vad daca meritati cristalul. Si voi determina asta prin 4 probe." -Nu erau 3 probe? intreba Julie. De obicei asa era in carti. "Acum sunt 4. Daca veneati acum 500 de ani..." -Ok, hai sa nu mai pierdem timpul si sa trecem la probe! zise Anna. "Cum doriti..."a spus copacul. In momentul acela s-a auzit o bubuitura si o explozie ciudata de fum negru, din care a aparut o femeie cu par lung si castaniu, imbracata intr-o rochie lunga si neagra cu margini argintii.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Oh, tu cine mai esti acum? a mormait Anna, cu mainile incrucisate. -Eu nu am nume, a spus calm femeia. Sunt aici doar ca sa va ghidez prin probe. Femeia ne-a studia cu privirea. Mi se parea ciudat, se simtea de parca citea prin noi. M-am foit nelinistit. -Tim, a spus femeia. Nu trebuie sa te mai ascunzi. Accepta ce simti si nu da inapoi. -Cum...de imi sti numele? Asta a fost tot ce am fost capabil sa spun. Vocea mi-a fost pur si simplu gatuita si nu am putut face nimic. Femeia insa m-a ignorat. S-a intors spre Laura. -Laura, nu te teme de nestiinta. La timpul potrivit, vei fi pregatita. Doar nu te stresa. Laura o privea cu o fata speriata. -Alex, a continuat femeia. Nu cauta mereu ca totul sa fie bine si perfect. Asta te va putea duce odata si odata spre pierzanie. Alex nu a spus nimic, asa cum face de obicei. Doar a clatinat din cap si a inghitit in sec. Femeia a continuat cu Sarah. -Sarah, nu da inapoi. Esti mai puternica decat crezi. Doar ca momentul tau inca nu a venit. Asteapta cu rabdare. Femeia i-a vorbit Annei. -Anna, toata duritatea si rezistenta nu sunt o armura. Nu trebuie sa te ascunzi. Arata-te cu adevarat. Si, in final, s-a intors spre Julie. -Julie, iubirea si loialitatea nu sunt un defect. Dar nu le trasforma in calitati mult prea mari. Pot avea un efect adanc in inima ta. Julie a lacrimat si s-a dat inapoi. A intins aratatorul. -Tu...esti o...o...prezicatoare! a spus ea. De asta ne sti numele! -Nu trebuie sa va speriati de mine, a spus femeia. Eu nu am vrut sa ma nasc asa. Acesta e destinul meu. Acum, daca binevoiti, vom trece la prima proba. -S-o facem si p-asta, a mormait Sarah. -Va trebui sa preparati o potiune fundamentala de invizibilitate pe termen scurt. Ingredientele sunt acestea. Un pergament zburator s-a deschis in fata noastra. Noi toti ne uitam la el cu fetele strambate. Numai Laura zambea. Cu gura pana la urechi. Cred ca a fost cel mai mare zambet al Laurei de pana acum. -Stiu! a strigat ea. Stiu potiunea! Era cu o pagina inainte de cea pe care o preparam eu! -Minunat, a spus femeia. Cat timp Laura se pregateste, voi ceilalti adunati ingredientele. Ne-a dat fiecaruia cate o lista mica si am plecat. Nu ne-a luat mult. Credeam ca o sa fie mai greu. Dar foaia aceea continea absolut tot ce aveai nevoie. De la imagini cu explicatii despre ingrediente, pana la o mini-harta cu locul exact unde le gaseai. Nu ne-a luat mai mult. In 10-15 minute eram toti inapoi. Laura a inceput sa lucreze. S-a uitat la noi. -Mai e nevoie sa va reamintesc... a inceput ea. -CA NU SE VORBESTE SAU SE PRODUCE CEL MAI MIC ZGOMOT CAT TIMP LUCREZI! am spus cu totii deodata. -Ca sa ma pot concentra, ne-a completat ea zambind. A trecut inapoi la lucru. Cred ca a fost prima oara cand Laura chiar a lucrat in pura liniste. Taceam malc toti. Femeia prezicatoare se uita la noi si doar zambea multumita. Peste ceva timp, nici nu stiu cat, Laura s-a ridicat si si-a pus mainile in sold. -Gata! a exclamat ea. -O voi testa eu, a spus femeia. A baut-o si imediat si a disparut. Toti am scos exclamatii de uimire. Laura avea un zambet mandru pe chip. Peste aproximativ jumatate de minut, femeia a aparut inapoi. -Se pare ca ati trecut cu succes prima proba. Am zambit cu totii. -Dar asta a fost prea simplu, a continuat ea. Sa vedem cum va descurcati cu urmatoarele probe.
