DANGEROUS GAMES

Capitolul 1 - Adevar

Minciună,așa se poate descrie felul în care mi-am petrecut viața până acum. Șaptesprezece ani în care am simțit că doar în centrul familiei nu sunt înconjurată de secrete,de minciuni, dar m-am înșelat. Iată-mă acum, singură, doar eu și gândurile mele, conducând departe de tot ce înseamna trecut . Îmi trec prin minte toate amintirile mele fericite petrecute cu familia. Cum ar fii aniversarea mea de 9 ani , fiecare Craciun petrecut intr-o veselie continuuă. Un zâmbet se afișează pe fața mea, fiind rapid înlocuit de lacrimi. Cum mi-au putut face asta? Părinții mei,sau cel puțin asta am crezut eu. Nici măcar nu știu înspre ce ma îndrept sau unde vreau să ajung, tot ce știu e că vreau să fiu cât mai departe de acest oraș în care viața mea a căpătat un nou sens. Gândurile îmi tulbură mintea , asa că nu mai pot sta concentrată la volan, alegând să opresc la benzinăria pentru a-mi lua o cafea mare. Pornesc iar pe autostrada libera și luminată de răsărit. Este aproape 6 dimineața,iar eu nu știu înspre ce mă îndrept. Un lucru e cert, vreau să fiu cât mai departe de Black Diamond și trecutul ce mi l-au ascuns oamenii cărora nu le mai pot spune părinți. Mă gândesc de ore bune unde mă pot duce, îmi simt iar lacrimi pe obraji când mă gândesc la felul în care am aflat seara trecută tot ce mă definește pe mine. Telefonul nu a sunat încă, ceea ce înseamnă că nici măcar nu au observat plecarea mea, de la un timp nu au mai observat nimic în legătura cu mine, atunci când am fost arestată nu au fost ei cei care m-au scos din locul acela, ci mătușa mea. Un zâmbet mi s-a format pe chip, ștergându-mi lacrimile cu podul palmei întorc destul de periculos pe autostrada ce era încă liberă. Acum mi-am găsit locația, Seattle! O să merg la scumpa mea mătușă din Seattle!

După un drum de două ore intru în cartierul mătușii. Casele erau modeste, toate asemănându-se, fiecare având câte o grădină destul de mare, casele fiind despărțite de un gard viu. Am parcat mașina în fața casei ce era atât de diferită față de celelalte pentru mine. Aici am locuit primii patru ani din viață. Am pășit speriată pe mica alee îndreptându-mă spre ușa recent lăcuită. Am sunat la ușă .Îmi era frică să nu fiu judecată pentru fapta pe care am făcut-o. Nu m-am gândit bine la toate consecințele ca acel chip tânăr și blând mi-a deschis ușa rămânând cu gura căscată de uimire. Mi-am alungat orice gând desfăcându-mi brațele.

-Mătușă! Exclam fericită trăgând-o într-o îmbrățișare.

Nu a stat pe gânduri strângându-mă cu putere la pieptul sau. Când ne-am depărtat din îmbrățișare m-a bombardat cu o mulțime de întrebări.

- Ai venit cu Kristen? Spune cu speranță uitându-se peste umărul meu spre alee.                                   -Nu mătușă, de data asta am venit singură. Spun căzându-mi lacrimi pe obrajii palizi.                        -Unde sunt părinții tăi? Se apropie de mine ștergându-mi lacrimile ușor cu degetul mare.                 -Nu mai am părinți! Spun și ma așez ușor pe fotoliul din sufrageria mare ce era decorată cu tablouri pictate de ea.                                                                                                                                                         -Ce s-a întâmplat?Întreabă vizibil speriată. Asta ma încântă la această persoană pe care o consider mai mult soră. Este îngrijorată și protectoare, mereu mă face să mă simt bine                     -Am.. Am fost adoptată! Spun printre suspine.                                                                                                         -Dulceață, te știu de când ești mică. Nu poți fii adoptată. Gândește-te la asemănările dintre tine și tatăl tău.                                                                                                                                                                               -I-am auzit vorbind despre asta seara trecută. Mama avea în mâna actul ce dovedește adopția mea. Spun plângând mai tare.

După ce am mai vorbit am căzut de acord că nu le va spune părinților dacă eu accept să îmi continui studiile aici.  Merg împreuna cu ea spre camera ce va fi a mea. Deschide ușa văzând încăperea ce era asemănătoare cu cea din Black Diamond.  Black Diamond este un oraș în King County cu populația foarte restrânsă, oamenii sunt triști mereu, plecând deseori în orașe mai  mari pentru a-și atinge țelurile. I-am mulțumit mătușii pentru tot ce a făcut pentru mine, după lăsându-mă singura să despachetez micul bagaj pe care l-am făcut aseară în grabă. Mi-am scos sticluța de parfum ce îmi trezește atâtea amintiri acum. Încă țin minte cum și când am descoperit acest miros. Aveam 8 ani și mă plimbam prin parc într-o zi de vară, m-am așezat pe o bancă privind la propriile mâini. După zece minute se așează lângă mine o femeie frumoasă ce avea o vârstă cuprinsa între 30-35 de ani, mă holbam la ea, încercând să îi găsesc un cusur, dar era perfectă, avea parul blond tuns scurt,într-un fel de bob,  buze mari și ochi de un albastru senin ce îți dădea fiori doar uitându-te la ei,pielea ei era fină simțindu-se un miros atât de plăcut și delicat în jurul sau, a observat ca mă uitam la ea, zâmbind ușor în colțul gurii, nu a spus nimic, doar a zâmbit, un zâmbet ce îți însenina ziua. Am simțit imediat o minge lovindu-mi picioarele, așa că m-am ridicat sa o înapoiez băieților ce păreau de aceeași vârstă cu mine ce se jucau fotbal, când am întors capul spre bancă, acea femeie dispăruse, m-am uitat în stânga și dreapta,dar nimic, plecase. M-am așezat iar pe banca singură, când m-am întors spre locul în care a stat femeia am observat o sticluță negră de parfum.  Am luat-o  în mâinile mele mici deschizând ușor capacul mirosind substanța. Era același miros ca al femeii.