Viata este un joc

Capitolul 1

Umm....Bună,eu sunt Olivia,am 17 ani şi locuiesc în Argentina. Înainte locuiam in România dar părinții mei au vrut să ne mutăm...ciudat,nu? În fine...mai este o săptămână şi se termină şcoala,defapt..pentru mine liceul. E seară,mă duc şi îmi fac un duş apoi îmi iau pijamalele mele roz şi mă bag în pat,apoi o aud pe mama strigând la mine să cobor jos la cină.
Când intru în bucătărie văd că  avem oaspeți. Salut și mă așez la masă.
După ce am mâncat,m-am ridicat și am vrut să plec dar un bărbat de vreo 20 de ani mă prinde de mână și îmi spune:

Barbatul: Stai și la desert! spune el uitându-se în ochii mei. Avea ochii verzi,ca smaraldul, părul de culoarea nisipului, creț, vreo 1.87 și pielea puțin bronzată.
Eu: Nu mă simt prea bine,mă duc în camera  mea,mă scuzați. spun și  urc repede scările apoi intru în camera mea și incui ușa.

Mă arunc în pat  si imi deschid telefonul. Vad ca este 22:48,nu imi este somn asa ca ma duc,deschid dulapul si imi scot "jurnalul" sau mai bine spus,caietul cu desene si incep sa il desenez pe barbatul cu care am vorbit mai devreme.

Termin desenul,il pun in dulap si aud ca cineva bate in usa. Ma duc si deschid iar in fata mea apare barbatul cu ochii verzi.
   
Eu: Umm,ce faci aici?il intreb uimita..
El: Voiam sa vad daca te simti mai bine,si sa aflu mai multe despre tine.
Eu: Pai intra,ii spun iar el intra si se aseaza pe scaunul de la biroul meu. Pentru inceput, ma numesc Olivia, am 17 ani,fac 18 peste 2 luni,si nu stiu daca e asa important  dar am 1.57,acum tu.
El: Pai ma numesc Robert,am 19 ani,1.85 si lucrez la firma tatalui tau.
Eu: Pai  Robert,imi pare bine ca am avut ocazia sa te cunosc. ii spun si un zambet sincer îmi apare pe fata,el facand acelasi,mai ales de angajatul tatalui meu..

*Din perspectiva lui Robert*

    Are un zambet asa perfect,e asa frumoasa. Sa v-o prezint, are parul castaniu deschis,putin mai jos de umeri,  ochii albaștrii si un corp bestial, vai,nu, nu se poate sa ma indragostesc de ea,e fiica sefului meu,as fi concediat..

Eu: Hei, nu vrei sa mergem la un club ? spun cu o urma de speranta in glas
Olivia: Umm, e 1: 23,e cam tarziu, nu stiu daca tata m-ar lasa,poate alta data,spune si zambeste. Uhhh, acel zambet ma face sa inebunesc.
Eu: Ar cam trebui sa plec,ne vedem maine...
Olivia: Stai departe?
Eu: Nu chi-
Olivia: Poti ramane la noi in noaptea asta,daca nu te deranjeaza... spune intrerupandu-ma

*Din perspectiva Oliviei*

Oh,chiar i-am spus sa ramana la noi? Nu creed. Iar in momentul acela mi.am dat o palma imaginara peste față...

Robert: Pai asta discutam inainte sa vii si tu la masa, eu si cu ceilalti 2 baieti care au 25 si 27 de ani vom fi nevoiți  sa stam aici pentru un an.

Deci baiatul de care imi place va locui la mine acasa timp de un an? Cred ca visez.

Robert: Va trebui sa plec acasa, ne vedem maine pitico?
Eu:Sigur, vrei sa ne uitam la un film?
Robert: Mai intrebi?
Eu: Bine,tu iei mancarea iar eu bauturile:))
Robert: Bine, ne vedem in fata casei tale maine, ai grija de tine minion. Spune si ma saruta pe obraz..

Heei,sper ca v-a placut primul capitol din cartea mea, va puup😊💕