Demonul din mine

Capitolul 1

        

        Am incercat sa nu mai fac rau,dar pur si simplu nu pot.Din asta traiesc sau cel putin asa cred.Ma simt atat de singur.Nu am pe nimeni care sa ma iubeasca,dar cum ar putea cineva sa iubeasca un monstru?Un mostru care omoara cu sange rece,in milioane de feluri macabre.Imi place sa chinui,sa simt frica victimei cum ii trece prin vene,tipetele ascutite de durere care imi umple inima de bucurie pe moment,dar dupa raman cu regretele.Regret tot ce fac,chiar daca pe moment ma simt cel mai fericit,dar nu sunt eu.Atunci este el,demonul din mine.Cel care ma obliga sa fac toate lucrurileastea,cel care ma chinuie in fiecare zi si noapte cu crimele comise de el,dar totusi mainile mele au fost manjite cu sange.Am facut cea mai mare greseala cand l-am adus in viata mea pentru a-mi salva mama,care a sfarsit omorata chiar de mine.Pentru lucrul asta ma urasc cel mai tare.

      Era noapte ,stiam ca urmeaza sa imi umbreasca ratiunea de tot pentru a se putea hranii cu alte suflete pentru al lui,dar cred ca el nu avea suflet.Noaptea era cel mai greu sa il controlez.

     Pe strada era un grup de trei fete si am stiut ca ele sunt urmatoarele victime.Deja simteam foamea pe care el ma facea sa o simt si am trecut la fapte.Le-am rupt gatul la toate intr-o fractiune de secunda si le-am dat foc pur si simplu.Dupa un copac am vazut doi ochi albastrii care se uitau la mine terifiati.Am simtit din nou nevoia de a ucide,insa ceva imi spunea ca ea nu merita o astfel de moarte.Picioarele mele deja se miscau intr-un ritm alert spre ea si nu le puteam oprii.Am ajuns langa ea si la comanda lui am aruncat-o la pamant incat mici picaturi de sange au inceput sa cada pe pamant din capul ei.

      Era asa de frumoasa,nu puteam permite demonului sa o omoare.Cu toata puterea mea mi-am facut corpul sa se miste dupa voia mea si am luat fata in brate si am dus-o la castelul meu.Ceva ciudat se intampla cu mine.Simteam nevoia de a o proteja pe aceasta fata.Stiam ca nu va fi in siguranta la mine la castel dar simteam totodata si nevoia de a fi ea langa mine.Era lesinata in bratele mele.Am pus-o usor pe un pat si am inceput sa ii ingrijesc ranile provocate de cazatura.Am plecat din camera lasand-o sa isi revina si gandindu-ma cum as putea sa scap de el.Cum as putea sa il tin macar in frau.MA gandeam si la aceasta fata care a avut un mare impact emotional asupra mea ceea ce nu s-a mai intamplat de la restul victimelor.Am simtit ca trebuie sa o salvez.Am simtit un fel de legatura intre mine si ea.

Perspectiva lui Anne

    M-am trezit intr-o camera care nu era a mea.Unde ma aflam si de ce eram aici?Apoi mi-am amintit.Imaginile cu prietenele mele fara cap si corpurile lor care ardeau m-au facut sa tremur si sa plang atat de zgomotos.Eu de ce am scapat?De ce nu m-a omorat?De ce m-a adus aici?Imi era atat de frica ca o sa ma tortureze.M-am dat jos din pat si am cazut jos imediat.Nu ma puteam tine pe picioare.Am auzit usa deschindu-se si am inceput sa tremur si mai tare.Era el si se apropia de mine.M-am uitat la el atat de speriate si cu ochii plini de lacrimi.

-Tu..i-am spus cu o ura nestapanita.

-Te rog...trebuie sa te odihnesti.

-Mi-ai ucis toate prietenele.Pe mine de ce nu m-ai ucis?De ce m-ai adus aici?

Va urma.... <3