Ceva fără sens.
Când le citești,vreau să știi că sunt pentru tine.
Oricum destinatarul lor original nu va avea ocazia să-mi mai audă iubirea...
Poate pentru tine,va însemna ceva mai mult:)
În stinsă negură de lume, în departat apus de sticlă, Ma-ntorc din nou la tine, dragă, înfăşurată-n frică O mare de furtuni şi moarte resimt pierzându-mi firea Când mă întorc la văl de-agint, spre a-ti privi-amintirea.
Asteptam secolul să se grăbeasca, imbătrânind durerea Te chemam, dragul meu, să-ţi ofer mângâierea. Deşi în urma unei vieţi, întunecat'mi fusese glasul, Stiai că-n suflet, zorii-aştern, grăbindu-ţi ţie pasul.
Iar sufletul inert de dor, uşor în teamă piere, Te-as fi găsit nemuritor, în lumea mea, devreme... Însă aveam să calculez numai o zi dintre-ale noastre, În care ne va fi permis să ne-alungăm tăcuţi în astre.
"Ne vom privi doar în reflecţii"-mi-ai spus, si nu in mii de stele frânte, Crezând în ziua Partru Mii, culori de dimineţi cărunte. Vedea-vom poate in zidiri, înaltele raze de soare, Ce consacrate în iubiri, nasc lacrimi strălucitoare.
Îţi cer iertare, Patru Mii, pentru cromatici triste, Întoarsă în amintiri vii, şi zâmbete idealiste Şi implor iarăşi cerul dus, să-ţi ţeasă înapoi din lacrimi Din zile-n care-am fost a ta, blestem, trecură patimi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ziua Patru Mii. Mă priveai tacut si-mi mângâiai chipul distrus de trecători şi soare, vorbindu-mi parcă indescifrabil de încet, mă faceai să cred că plângi. Dar eu îţi înţelegeam dorinţa, a patru mia fantezie de iubire: să-ţi aminteşti.
