Stapanitorii Elementelor- Sceptrul Luminii

Laura si "Jucam jocuri periculoase"

Oh, ce minunat! Au tacut in sfarsit cand am lucrat si eu ceva!
Era asa de bine inainte sa ne zica ca o sa fie si mai greu.
-Pentru urmatoarea proba o sa trebuiasca sa mergem la gura pesterii, a zis prezicatoarea.
Am oftat si am pornit dupa ea.
-Proba a doua este ajungeti inapoi pe pamant.
-Simplu, a zis Julie.
-Dar! a continuat prezicatoarea. Nu o sa folositi niciun obiect de-al vostru sau puterile. Si nici nu putet sa faceti potiuni, sise ea uitandu-se la mine. Da Laura?
-Da..., am zis.
-Bun! Puteti sa folositi ce aveti prin pestera. Aveti 30 de minute. Bafta!
-CUM? am urlat toti. Dar nu am mai primit explicatii fiinda femeia s-a transformat intr-un soim calator si a zburat.
"Deci nu am voie sa folosesc alchimia..." mi-am zis in gand. "Poate o sa ma ajute matematica! "
Si atunci am inceput sa gandesc febril pana ce am vazut o funie intr-un colt.
-Gata stiu! am strigat. Hai sa facem o tiroliana!
-Tiroliana? a zis Alex. Dar Laura nu e cam riscant. Si in plus, cu ce o facem?
Am scos din colt funia si am intins-o ca sa vad daca e rezistenta.
-Dar cum o legam si de ce? zise Tim.
-Jack! am strigat. El ar putea sa lege funia de un copac.
-Dar Ea a zis ca nu putem sa falosim ce e al nostru.
-Nu, a zis ca nu putem sa folosim OBIECTE de-ale noastre.
-Ok, a zis Anna. Mai trebuie sa vedem cum facem sa legam funia de un copac. Dar cred ca am o idee.
A fugit si a inceput sa adune surcele, muschi de pe pereti pe care l-a stors, niste pietre si un pocal de langa copac pe care nu l-am observat. Langa pocal mai era si un craniu uman.
Incep sa ma-ntreb cum a ajuns funia asta aici...
Anna a fugit la soare si a inceput sa faca foc ca un om normal.
-Voi incerca sa fac un carlig din pocal sa poata Jack sa agate funia.
A luat 20 de minute pana a remodelat pocalul si la atasat de funie.
Julie i-a dat lui Jack capatul funiei cu carlig si a inceput sa-i explice ce trebuie sa faca.
Spre mirarea mea, animalul a parut sa inteleaga si si-a luat zborul.
Abia acum am realizat cat de lunga era franghia si ca intr-adevar parea sa tina.
-Dar de ce legam celalalt capat? am intrebat.
Atunci Anna mi-a luat capatul din mana si a inceput sa se catere pe Copacul Zartenului care urla, zbiera si, parca si plangea.
-Gata! Ambele capete au fost legate! zise ea alergand spre noi.
-Si cu ce o sa ne dam pe "tiroliana"?
intreba Sarah.
-Am putea sa rupem o bucata de material de la costume.
Zis si facut.
Am votat si am ajuns la concluzia ca Tim ar trebui sa incerce primul.
Din fericire chiar a reusit si ne-a facut cu mana cum ca putem sa venim.
Dupa Tim a urmat Julie, apoi Anna, Alex si Sarah. Mai ramasem eu.
-Nu fac asta! am urlat.
-Ba da! Daca am putut noi o s-o faci si tu! mi-au raspuns in cor.
Am inchis ochii si am sarit tinandu-ma cat pot de bine de materialul care a facut parte din armura mea.
Era exact ca o troliana adevarata! Dar mult mai spectaculoasa!
Inainte sa ajung la impactul cu pamantul mi-am dat drumul si m-am rostogolit pana langa ceilalti.
-Se pare ca ati reusit sa treceti si de aceasta proba! ne-a felicitat prezicatoarea. Si ati reusit, relativ, sa respectati cerintele. Urmatoarele doua probe sunt legate. Urmati-ma si va voi povesti mai multe pe drum.
Am mers pana ne-am oprit la un rau care se varsa probabil tot in Zoran.
-Ultimele probe sunt legate, ne vorbi in cele din urma prezicatoarea.
Aceasta batu din palme si trei barci au aparut pe mal, aproape de rau.
-Va veti grupa cate doi si veti porni la drum. Eu o sa zbor deasupra voastra, zise femeia care s-a transformat inapoi in soim.
Tim a mers cu Alex, Anna cu Julie si eu cu Sarah.
Nu a fost nevoie sa ne folosim de vasle fiindca am fost dusi de curent. A fost o plimbare frumoasa in care am putut sa admiram peisajul mirific. Pana ne-am oprit.
Raul era impartit in trei brate si nu prea imi convenea faptul ca numarul lor corespunde cu numarul barcilor.
-Aici va trebui sa va despartiti, zise soimul, folosind vocea prezicatoarei. Fiecare barca o va lua pe un drum. Continuati sa mergeti pana vedeti o bucata plutitoare de pamant. Acolo ancorati barca. Va voi da informatii dupa ce ajungeti acolo.
Barcile au fost duse de curentul puternic, fiecare intr-o directie diferita. Sarah a sugerat sa trec eu la vasle, dar i-am spus ca deja curentul e destul de puternic. In plus, nici in ruptul capului nu as fi dat de...chestiile alea!
Dar, deodata, s-a auzit un huruit. Am tresarit speriata, numai ca sa ma sperii mai tare de cascada din fata noastra.
-Ce facem acum?! a urlat Sarah.
-CE CHESTIE MAI VREI IN AFARA DE FAPTUL CA O SA MURIM?! am zbierat eu mai tare decat ea.
Barca se apropia mai repede si mai repede de cascada. Am inchis ochii, asteptand impactul. Dar nu a fost nimic. Am deschis un ochi si m-am uitat in spatele meu, apoi am scos un sunet ca un guitat de mirare. Pentru ca barca mergea PE AER! Adica, mai pe larg, cascada se varsa in mare, iar noi continuam sa mergem PE AER! M-am uitat in sus, si am putut vedea Zartenul in departare, deasupra noastra.
In fata se vedea o bucata plutitoare de pamant, si cu cat ne apropiam de ea, cu atat distingeam mai bine marimea ei. Si era mare!
Cand ne-am apropiat in sfarsit de pamant si ne-am dat jos din barca, aceasta a cazut! Pur si simplu! In apa de sub noi!
-Hei! a tipat Sarah.
-Si noi cum ne mai intoarcem?! am zis incepand sa ma panichez.
-Stati calmi! rasuna vocea prezicatoarei peste tot cu ecou. Va veti intoarce pe jos daca indepliniti misiunea. Trebuie sa reasamblati Totemul Sacru. Chiar daca nu are putere este simbolic. Are 3 piese care trebuie gasite. Nu aveti cum sa nu sa nu le observati, si nu puteti sa treceti mai departe de aria voastra pana nu le gasiti pe toate.
-Super! a mormait Sarah. Deci suntem blocate aici.
-Si ceilalti la fel in ariile lor, a spus prezicatoarea. Aveti 15 minute. Noroc!
Am inceput sa ne invartim fara tinta
5 minute apoi am hotarat sa nu mai pierdem timpul si sa stabilim o strategie.
-Ce strategie vrei? a intrebat Sarah nervoasa. E doar o bucata idioata de pamant plutitor pe care trebuie sa cautam chestii!
Avea dreptate, dar ce puteam sa facem? Sa hoinarim fara sens pana se termina timpul? Nu, nu prea cred!
Am inceput sa ne uitam dupa urme... care erau lasate de o piatra.
-Poate am putea sa folosim o potiune, sugera Sarah.
-Da! am raspuns scormonind in geanta.
Am scos sticluta cu zana si i-am dat drumul. In secunda doi aceasta a zburat si a trebuit sa fugim ca sa o prindem din urma.
Ne-am oprit cand am fost orbite de o lumina puternica.
Piesa de totem plutea deasupra unui piedestal.
Era mult spus ca arata ca o față.
Era perfect rotunta, avea ochi rotunzi si rosiatici, si niste linii care, probabil reprezentau gura.
Era extraordinar de grea asa ca am rastogolit-o.
Am mers pe un drum pe care nu l-am mai vazut (probabil a aparut fiindca am terminat proba).
Toti ceilalti erau pe o bucata de pamant gicantica cu pisele lor de totem, unul in forma de trapez altul de patrat, suprapuse intr-un spatiu special.
-Ati ajuns si voi! zise prezicatiarea.
-Ce v-a luat atat? intreba Tim.
-Ne-am invartit un timp pana am folosit zana din sticla.
-Asta nu inseamna trisat? intreba Julie.
-Nu ne-a zis nimic de potiuni, ii raspunse Sarah.
-Exact, a intarit prezicatoarea.
Am pus ultima parte a totemului si o poarta gigantica de piatra ni s-a deschis in fata.