Flori de cireş

"Te duc să vizitezi oraşul!"

     -Deci...cum ar trebui să pun placa de beton pentru a avea nişte pereţi rezistenţi?întrebă profu' arătând spre o schiţă de pe tablă.

     Era o bătălie între mine şi Shin.Amândoi ştiam răspunsul,dar numai unul dintre noi îl va dezvălui şi va primi titlul de "cel mai activ elev".Eu trebuia să fiu aceea!!

     Domnul Hashimoto face un semn către Shin.Mda...a câştigat lupta asta,dar nu şi tot războiul.

     -Păi,perpendicular pe stâlpi.spuse el cu satisfacţie.

     -Foarte bine Shin!exclamă profesorul intr-un zâmbet.

     Fir'ar!Eu meritam acel zâmbet!

     Încep să bat cu piciorul în podea şi să înjur printre dinţi.Apoi Shin se întoarce şi scoate limba la mine.Ce nemernic.Eh...un nemernic deştept.

     Ţrrrrr...se sună,ne luăm "la revedere" de la prof şi ne îndreprăm către dulapuri.Aveam ora de fizică şi se termina ziua.Shin de tot ţinea după mine şi era conştient că îl puteam vedea.

     -Iar faci asta?întreb eu dându-mi ochii peste cap.

     -E un ordin de la tata.Nu pot să-l încalc.spuse vrând să pară serios.

     -Bine...dar nu mai face pe spionul.Mă sperii.spun eu căutând o carte în dulap.

     În clipele acelea stătea sprijinit de perete,gânditor.Îi stătea bine cu o latură mai visătoare.

     -Auzi?Tu ai fost prin oraş?întrebă el dintr-odată.

     -N-nu...n-am prea avut timp.

     -Doamne!Eşti în Tokyo de o săptămână şi n-ai vizitat nimic?!întrebă dezamăgit.

     -Nup.răspund indiferentă.

     -Păi...dacă vrei...pot să te duc eu să vizitezi ceva în după-amiaza asta.Aşa...să mai vezi casele,în scopuri arhitecturale.

     -Ca un fel de ghid?

     -Mda...

     Am stat puţin pe gânduri.Am vrut să-mi amintesc ce planuri aş avea după şcoală.Probabil să învăţ la vreo materie.Însă asta poate să mai aştepte,am un oraş de vizitat.

     -Sigur...mi-ar plăcea mult.spun eu zâmbind discret.

     Atunci se sunase de intrare.Shin m-a luat de mână şi m-a târât până la laboratorul de fizică.

     -Ne scuzaţi că am întârziat.spuse Shin umil către profă.

     -Nu-i nimic,2 minute nu-i foarte mult.

     Nu puteam să înţeleg cum putea el să-i vrăjească pe profesori.Şi nu înţelegeam cum putea să fie şi tocilar şi popular.Le avea pe amândouă.Am stat şi mi-am pus întrebările astea toată ora şi nu am fost deloc atentă la ce se chinuia să explice profa.

     -Deci...cam atât pentru azi.

    M-am trezit cu Shin în faţa mea.

     -Haide!Să mergem!exclamă fericit.

     Mergea grăbit.La un moment dat ne-am am ajuns pe un peron.

     -Luăm metroul până în centru.mă informă el.

     -Mhm...am dat din cap abrobator.

    Sosise trenul.Ne-am urcat în el şi ne-am aşezat pe nişte scaune din plastic.

     -Um...Shin?

     -Da?

     -Ce înseamnă "hikari"?

     -Aa...de tren vorbeşti.Păi "hikari" înseamnă "lumină".Trenurile astea au fost numite aşa pentru că merg cu "viteza luminii".

      -Aha...mă gândeam eu.

      Ce frumoasă e japoneza.

      -O să te învăţ japoneză dacă vrei.Ca să te descurci pe aici.spuse Shin serios.

     -Da!Chiar vreau!exclam eu cu o sclipire în ochi.

     Trenul se opreşte.Coborâm şi ajungem în faţa unui turn foarte înalt,care era asemănător cu turnul Eiffel din Paris.Mă întreb ce are de gând...