Simplu

unu

Ultima sa zi de școală nu a fost nici pe departe asa cum se aștepta, nu era trist, se simțea doar liber și obosit.
Ajuns acasă Kevin s-a trântit pe canapeaua din sufragerie și a început sa butoneze telefonul pentru a scrie un mesaj

"Nu mai vin la petrecerea de sfârșit de liceu pe care o da Sara"

La câteva secunde după trimiterea mesajului telefonul sau suna, numele prietenului sau Jo afișat pe ecran nu îl încântă prea tare dar răspunse.

-O sa îți miști fundul la acea petrecere pentru ca fără tine nu am cum sa ajung acolo, eu nu am mașină ai uitat?

Kevin ofta lung fără sa zică ceva timp de câteva clipe apoi se uita la televizorul stins din fata lui, reflexia lui ii atrase atenția și uitase sa ii mai răspundă prietenului sau.

-Corect, pentru ca tu nu ai fost în stare sa îți iei permisul de conducere. Nu am chef sa vin sa te vad pe tine și Lara cum va sărutați. Sunt singur de când ultima mea prietena a decis sa ma părăsească ai uitat?

-Nu am uitat dar tu tot o sa mergi la acea petrecere și o sa ii arăți acelei fete, al cărui nume nu am voie sa îl spun, ca te distrezi și fără ea.

A închis telefonul dar Kevin încă se uita la reflexia sa, știa ca nu vrea sa meargă într-un loc ca acela dar trebuia sa o facă.
Kevin nu era un mare amator al petrecerilor în schimb prietenul sau da, asa ca era nevoit sa îl însoțească.
Au făcut cunoștință la începutul liceului și de atunci au rămas prieteni. Se gândea la cum a început totul și ca de obicei avea același răspuns: a început cu începutul. Însă nu știa ce înseamnă începutul.

Gândurile i-au fost întrerupte de mama sa care a intrat în casa.

-Kevin ești aici? Am nevoie de ajutor cu astea!

Se ridica de pe canapea și pleca spre mama sa care avea în mâini doua plase de cumpărături. Le-a luat și le-a pus pe masa din bucătărie.
Era cu mult mai înalt decât ea și nu ii semăna prea bine.
Ea era o doamna eleganta, cu un par blond frumos aranjat, ochi albaștri și un zâmbet perfect.
El era înalt, cu parul brunet și nearanjat, ochi verzi și îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni scurți pentru ca ii era mult prea cald.

-Cum a fost ultima zi dragule?
-La fel ca și prima, ciudata.
-Te simți trist? Colegii tai ce fac? Jo ce mai face?
-Sunt bine mama și Jo e acasă cel mai probabil.

Poate conversația lor era mai lunga dacă el nu pleca din bucătărie   lăsând-o pe mama sa acolo.
Camera sa era mult mai răcoroasă și se adăposti acolo uitându-se la televizor. În cele din urma s-a dus sa facă un duș apoi s-a îmbrăcat simplu cu o pereche de blugi negri și un tricou de aceeași culoare și a plecat cu mașina spre casa prietenului sau.
Știa ca a întârziat dar nu avea de gând sa se grăbească.

-Zece minute.

Asta a fost tot ceea ce Jo i-a spus înainte sa urce în mașină însoțit de prietena sa Lara. Kevin era un băiat care întârzia mereu și Jo era prietenul sau care îl anunța mereu cat de mult timp a făcut-o.

Rămas singur într-o încăpere cu multi oameni care consumau alcool și dansau pe o melodie care răsuna în toată casa, Kevin s-a decis sa meargă afara la mașină. Scoase din bordul mașinii pachetul de țigări bine ascuns de mama sa și scoase o țigare pe care o aprinse.

-Chiar îți plac alea?

Nu se obosi sa răspundă la întrebarea adresata de Lara care se afla acum lângă el. O privi scurt apoi ii întinse pachetul dar ea refuza.

-Unde e Jo?
-A început sa bea cu niște băieți și a uitat de mine, de asta am venit sa te caut.
-M-ai găsit. Cu ce crezi ca as putea sa te ajut?
-Cu nimic, am vrut doar sa nu rămân singura.

Lara era o fata drăguță cu pistrui și parul vopsit roșcat. Era împreună cu Jo de aproape un an și relația lor mergea bine.
Își puse capul pe umărul lui și ofta zgomotos.

-Tu nu ești ca el nu? Vreau sa zic, tu nu ți-ai lăsa iubita singura la o petrecere nu?

Kevin se uita la ea fără sa zică nimic, o aduse la el în brate și o strânse puternic. Era frumoasa, el era trist și amândoi erau în acel moment împreună.

-E un băiat bun crede-mă dar uneori Jo e luat de val, dar te iubește sa știi. Și nu mai aduce în discuție nimic de iubitele mele ok?

Îmbrățișarea lor a luat sfârșit iar el a continuat sa își fumeze țigarea, ea a plecat fără sa mai zică nimic   lăsându-l singur. Credea ca a zis ceva prostesc asa cum face mereu dar știa ca Lara era doar puțin amețita din cauza băuturii. A rămas acolo, afara, cerul era înstelat și ii plăcea.

-Mai ai una?

Un băiat destul de bine făcut ținea de mana o fata scunda care ii ceruse țigarea. Fără sa zică ceva i-a întins pachetul fetei care a luat ce a avut nevoie și i l-a returnat. Băiatul de lângă ea a plecat înăuntru dar ea a rămas afara lângă el.

-Te știu. Te cheamă Kevin și azi am absolvit împreună.
-Eu nu te cunosc. Îți știu prietenul, a fost în clasa cu mine.
-Cassie. Și ala nu e prietenul meu,        l-am cunoscut aici. Nu știam ca fumezi, pari un băiat prea bun pentru asa ceva.
-Pari o fata prea bagareata, de fapt asta și ești.
-Omule chiar trebuie sa înveți sa flirtezi. Dacă nu ai observat ți-am cerut o țigare și încă sunt aici, asta înseamnă că nu am vrut doar țigarea asta mult prea rea la gust.
-Nu? Cumva tu încerci sa te combini cu mine?
-Nu vreau o relație, asa ceva e mult prea nepotrivit pentru mine. Dar îmi placi și eu sunt o fata directa.

Nu știa ce sa spună, nu era obișnuit cu fetele directe. Dar nu a fost nevoie ca el sa zică ceva pentru ca ea l-a sărutat apoi a plecat.
Nu a mers după ea, pentru ca nu a vrut, a rămas acolo și când pachetul sau a fost gol a intrat înăuntru.
L-a găsit pe Jo care era împreună cu Lara pe o canapea, s-a așezat lângă ei dar nu a zis nimic, se uita la ea.
În fata lui era Cassie împreună cu tipul de afara și nu părea sa mai aibă interes pentru el.

-Îți place Cassie?
-Nu. Ea ma place.

Jo a ras destul de zgomotos fără sa dea o explicație, a privit-o și el scurt pe fata ce i-a sărutat prietenul și a plecat.

-Cred ca după ultima ta despărțite ai rămas cu traume amice. Fata asta nu te place ai încredere în mine. Probabil te vrea doar pentru o noapte și tu nu ești tipul potrivit pentru asa ceva.

Nu știa ce sa zică, mereu avea problema asta. A rămas tăcut și a mai privit-o de câteva ori.

Ajuns acasă s-a trântit pe pat fără sa își schimbe hainele. Stătea în întuneric pana când ușa de la camera se deschise.

-Nu pot sa dorm, m-ai trezit când ai venit.
-Scuze.

Aby, sora lui mai mica s-a așezat lângă el în pat și l-a strâns în brate dar i-a dat drumul foarte rapid.

-Mirosi urat, unde ai fost?
-Aby ar trebui sa dormi, e foarte târziu. Poți sa dormi cu mine dacă vrei.

Știa sa ocolească întrebările destul de bine asa încât sora sa a adormit fără sa ii mai pese de mirosul urat de țigări și alcool.