Tocilara Fermecătoare

Va veni la Londra? 23

R: Uite, nu vreau să mă înțelegi greșit, dar... Aș vrea să rămân singură.

A: Bine.

R: Știu că e apartamentul tău, dar... Stai, ai acceptat?

A: Da!

R: Fără negocieri, fără nimic?

A: Paaa!

Iese pe ușă așa cum a intrat, iar eu o încui bine.

Intru în cameră, care este spațioasă și mă arunc în patul moale și simt că plutesc.
Îmi dau seama că nu am haine. La naiba! Deschid un dulap, e gol. Mai deschid unul, tot gol, îl deschid și pe ultimul și din fericire găsesc câteva haine. Sunt ale lui Alex, dar nu contează! Iau un tricou de-ale lui cât mai lung, adică până sub fund cu o palmă mare.
Renunț la hainele mele în favoarea tricoului lui albastru închis.
Pornesc televizorul și încep să butonez telecomanda, dar nu găsesc nimic interesant. Închid televizorul și mă învelesc mai bine. Încep să mă gândesc la întorsătura pe care a luat-o viața mea în ultimul an și sincer, s-a schimbat radical. Nu știu dacă e de bine sau de rău, dar știu că s-a schimbat. Am scăpat de tot de ochelari și nu mai arăt ca o tocilară, de fapt nici nu mai sunt una.
Închid ochii și simt cum adorm, simt cum scap de toate grijile și mă cufund în visele mele.

°°°

Îmi deschid ochii încetișor și mă întind.
Simt un miros îmbietor de mâncare, care vine din bucătărie. Dar... Cum?
Am luat o pernă și am deschis ușa. Mă uit atent peste tot, când aud câțiva pași din spatele ușii mele și sar și lovesc persoana care e în spatele ușii cu perna.
După ce e pusă la pământ, realizez cine e și mă apuc să râd cu lacrimi.

A: Au!

R: Ce faci aici atât de devreme?

A: Este ora 13!

R: Am dormit atât de mult?

A : Da! Eu vin și-ți fac de mâncare, iar tu mă ataci?

R: Scuze!

Mă rușinez pentru că am făcut asta și într-un fel, mi-e milă de el.

Îl prind de mână și încerc să îl ajut să se ridice, când deschide gura aia mare.

A: Arăți sexy în tricoul meu, știai?

Îi dau drumul la mână și cade în fund, iar eu roșesc mai tare ca o roșie. Mă închid în cameră de rușine, dar el mă strigă din cealaltă parte a ușii.

A: Ți-am adus haine!

R: Ce?! De unde? Sper că nu ai plecat pe la mine că...

A: Că ce?

R: Că ne supărăm.

A: Care noi?

R: Eu și scorpia din mine!

Și așa se lasă un om fără cuvinte.

A: Nu am trecut pe la tine, ți-am cumpărat câteva haine.

Deschid ușor ușa.

R: Hainele!

Îmi întinde o punguță, pe care i-o zmulg din mână.

R: Mersi!

Îi închid ușa în nas, apoi o încui, ca nu cumva să am vreo surpriză neplăcută.

Scot din pungă un tricou alb pe care sccrie: " Forever young" , o pereche de blugi albi, lenjerie intima albă, o pereche de șosete albe și o pereche de teniși albi.

Alex, Alex! Doar alb există pe lume? Of...

Intru în baie și îmi fac o baie cu spumă, ca mai apoi să mă îmbrac cu hainele noi. Îmi usuc părul, pe care îl prind într-o coadă de cal.

Ies din cameră și mor de foame. Mă duc direct la bucătărie și văd masa plină. Tot ce mi-aș putea dori. De la legume, fructe și carne la dulciuri.

A: Ți-e foame?

R: Mhh..

A: Ce vrei să mănânci?

R: O salată îmi ajunge!

A: OK!

°°°

Stau în pat, plictisindu-mă, după ce am terminat de mâncat am venit în cameră. Adică acum două ore.
Mă gândesc la Alex. De ce mă ajută? Nu vreau milă, dar nici nu am ce face. Tata a întrebat de mine, mi-a spus Alex când mâncam. I-a spus că are el grijă de mine. Mi-a trimis telefonul. I l-a dat lui Alex să mi-l aducă.
De când am venit aici, l-am văzut mai mult pe Alex decât pe tata și pe Mojo mai deloc, dar știu că fiica Marei are grijă de el.
Aud o bătaie în ușă și strig :

R: Intră!

Mă ridic în șezut și îl văd pe Alex intrând cu un zâmbet pe față.

A: Hei!

R : Hei!

A: Ce faci?

R: Mă plictisesc, tu?

A: Și eu! Ai vrea să mergem la Mall? Am merge la un film și ți-ai lua haine noi. Ce zici?

R: Mulțumesc de ofertă, dar zic pas.

A: Haide! Te vei îmbrăca mereu cu aceste haine?

R: Eu plec la Londra mâine.

A: Ce?!

R: Uite, mă voi duce să vorbesc cu tata. Am fost foarte nedreaptă cu el și i-am spus lucruri pe care nu trebuia să i le spun. Eram doar nervoasă și mi-a fost mai ușor să dau vina pe el pentru ceva de care sunt vinovată doar eu.

A: Am sperat să rămâi și să mergem împreună la Londra...

R: Împreună?

A: Poate am fost eu beat, dar ți-am spus că vin la Londra și nu am glumit.

R: Te-ai mutat la facultatea mea?

A: Da.

R: Speri că așa totul va fi ca înainte între noi, nu-i așa?

El tace, dar știu că asta speră.

R: Nimic nu va mai fi ca înainte pentru că m-ai mințit! Știu că poate te voi ierta cu timpul, dar dacă rupi o ață,degeaba o legi, pentru că nodul rămâne.

A: Eu vreau să repar ce am stricat, te iubesc, nu aș putea să trăiesc fără tine!

R: M-ar înlocui alta!

A: Nu ar putea niciodată!

Își pune mâna peste a mea și îmi zâmbește. Se apropie de buzele mele....

Hei dragii mei! Și? Vă place?
Nu uitați să scrieți în comentarii dacă v-a plăcut și să dați un vot!
Cine vrea dedicație?

❤❤❤