Domnului profesor, cu foarte multa dragoste.

Cap IX- Cum s-a sfarsit primul bal in provincie

Martin ma prinsese de talie si incepusem sa ne prefacem ca dansam. Eu imi lasasem capul pe umarul lui numai ca sa imi ascund fata ultra-rusinata. Nu stiam de ce imi era rusine in definitiv. Cel care ne vazuse era totusi un elev. Treaba putea sa fie mult mai serioasa daca in locul lui ar fi fost vreun profesor sau mai rau, mama. Doar gandul ca propria mama ar fi putut sa ma vada in actiune, sarutandu-ma, mi se parea de neconceput. De emotie, incepusem sa tremur. In defitiv cine imi garanta ca nu ne vazusera si altii? Panica ma acaparase, si as fi dat orice doar sa imi pot teleporta propria mama cat mai departe de mine. Stiam ca era o idee proasta sa fim in aceeasi scoala, dar de-abia acum incepusem sa-mi dau seama ca, practic, era ca si cand as fi mers pe carbuni incinsi. Si asta era doar prima reuniunie de anul asta.

Pana una-alta, dansul cu Martin nu putea sa fie ceva rau. Intram in sfarsit in sfera normalului. Doi tineri adolescenti imbracati ca niste adulti si dansand la un bal al liceului. Asa incepeau multe din cartile pe care le citisem, din filmele la care ma uitam non-stop…

-          Asculta versurile, fix asta ti se intampla acum.

O spusese parca in ras, si culmea e ca in toata dramoleta asta si mie imi venise sa zambesc. Nici mirosul de whiskey si tigari nu mi se mai parea ceva oribil. Era ca in filme, sau in romanele alea pe care le citesti cu sufletul la gura.

-          Da, de parca-ai sti ce mi se intampla…

-          Asculta-ma Layla, stai departe de Peterson, este pentru ultima oara cand te mai avertizez.

Dintr-odata insistenta incepuse sa ma enerveze. Nu stiam de ce toti prietenii mei insistau sa ma tina departe de Peterson. Ba chiar erau deosebit de insistenti. Pana la urma nu era mare lucru. Eram si eu oarecum indragostita, sau cel putin asa credeam, si cu cat Tristan Peterson era subiectul tabu si interdictia numarul unu, cu atat voiam sa aflu mai multe despre el.

-          De cand ma spionezi?

-          Dintotdeauna, domnisoara.

-          Exact acelasi feeling il am si eu. Ca sunt spionata non-stop de can dam pus picioarele aici. Cum ar fi sa ma duc la politie si sa le explic ca un obsedat cu un an mai mare decat mine ma hartuieste?

-          Hartuire?

-          M-ai obligat sa dansez cu tine si m-ai urmarit pana afara. Si ceva imi spune ca nu sunt singurele dati in care…

-          Stai putin. Trebuie sa te opresc inainte sa-ti duci fraza pana la capat. La capatul gresit, adica. Ia-o logic, s-a stricat instalatia de filtrare de la piscina.

-          Da, si cum ti-ar da asta dreptul sa te bagi unde nu-ti fierbe oala nu pot sa inteleg… de fapt nici macar nu stiu de ce naiba purtam conversatia asta…

-          Realizezi ca supereroul Peterson n-a fost singurul carand galeti cu apa in afara, nu-i asa? Bine ca eram mai multi, altfel intra apa peste noi in ringul de dans…

Brusc ma posomorasem iar volumul din poxe parca se dublase. Deci si Martin carase galeti cu apa pentru ca nu stiu ce naiba se stricase in piscina. Ringul era plin ochi si era o caldura ca intr-o sauna. La un momentdat ajunsesem langa un barulet plin cu cupe de sampanie. N-am stat sa ma intreb ce naiba cautau acolo, cert e ca insfacasem una nervoasa si o golisem pe jumatate uitandu-ma fix in ochii electrici ai lui Martin. Avea un gust divin, ca o soda dulce si intepatoare. As fi baut litri intregi.

-          Ok. Si de ce, de ce trebuie sa stau departe de Peterson. Asta v-a cam scapat din vedere. Motivul. Nu baliverne ieftine. E interzis, el e profesor, aici avem reguli stricte. M-am plictisit. Ma plictisiti. Si tu si Aylin.  Cu tam…