În Agonie

1.Foc

Masina făcea un zgomot deranjant, motorul ei era pe punctul să explodeze ,ca o bombă asa ca am înghițit în sec încercând să îmi dau seama ce se ar trebui să fac in momentul ăsta.

Nu puteam să stau pur si simplu sa privesc cum acest vehicul o sa zboare in aer în fața mea si eu sa privesc minunandu-mă  de parcă m-as uita la artificii pe cer.

Ca si orice om fără minte am  fugit spre masina care scotea un fum negru . Masina încă nu luase foc si asta era un lucru bun înafară faptului ca nu puteam respira din cauza mirosului puternic care îmi intra in nas. 

Am privit pe geam zărind la volan un bărbat destul de bătrân. Pe fața avea o tăietură mare din care ii curgea sânge. Un zgomot se auzi din bagheta masini. Era o fetița mica arătând  de 10 ani împreună cu un băiat mai mic ca ea.

Nici nu am stat mult să mă gândesc  că  am deschis usă masini si i-am scos pe copii afara pe rând  . M-am intors cu fața încercând să deschis usă soferului dar nu se deschidea .

Sângele imi fierbe in vene din cauza adrenalinei care parcurgea cu mare viteza in corp.

Am intos spatele si atunci am vazut cosmarul vieti mele. Masină a explodat aruncandu-ma 4 metri in fața  . Nici nu aveam cuvinte sa descriu durerea pe care o simțeam pe sira spinări.  În cât dupa scurt timpul mi-am pierdut cunostinta.

In prezent

-Să ai o zi bună scumpo te iubesc. Spuse mama nu după asta sa îmi  lase in pupic pe obraz. Am aprobat din cap si am iesit din masina.

Vântul imi aruncă imediat suvitele blonde peste umeri . Priveam in stânga si in dreapta. Am închis portiță masini uitandu-mă cum mama o luase       din loc .

O fata roscata înainta in fugă in locul in care mă aflam eu .

-Bună Davina, spuse cu un zâmbet pe fața scoțând în evidență dinți albi ca laptele.

-Bună....aaa. Mama nu imi spusese cum o cheama pe verioasoara mea cea nouă care habar nu aveam că exista până săptămâna trecută in urmatoarea zi ce ne-am stabilit in  noua mea casă. 

-Lydia Black.

Defapt cred ca mi-a spus dar nu am dat prea mare atentie.

-Mergem ?

-Desigur.

-O să iti placa aici toată lumea este politicoasă unul cu celalalt .

Minunat ,ce pot sa spun . Asta conteaza in momentul de fata.

- Mhm.

Vreau doar sa dorm si să fiu în patul meu cald si moale cer oare prea mult ?

Pasind una lângă alta am intrat în incinta liceului Bracoulore.

-Am nevoie la baie . M-am scuzat fața de Lydia si mâna mi-a a împins uşa grea a bai.

M-am izbit de cineva făcând imediat contact cu gresia bai mai ceva sa ii dau un sărut franțuzesc.

Era o fata mai inalta ca mine având patul albastru neon.

-Scuze,am bogănit in semn că imi pare rau .

-Nu-ți face griji, a fost vina mea.

Ea a fost prima care sa ridicat  în picioare urmând să mă ridic si eu.

Ochii ei albastri mă priveau in continuu,poate aveam ceva pe fața cine stie .

-Esti eleva cea nouă care sa mutat din New York aici .

-Da eu sunt . Minunat deja eram cunoscută în nici un minute ce am intrat în liceu, mirific .

-Exceptionala, imi pare bine sa să te cunosc, ma chema Cristina .

-Davina.

Se încruntă dar isi relua din nou expresia aia serioasa pe care o avea pe chip.

-Ce oră ai ?

Cred ca am auzit-o cumva pe Lydia spunand ca prima mea oră este de istorie .

-Istorie cred,nu sunt sigură.

-Ce coincidență si eu, asa ca ar trebui să mergem până nu se sună si presupun ca esti tipul de fața care invata.

Aici avea dreptate,aceasta eram eu pe scurt, ocolind câteva detalii mai delicate.

Am parasit mica încăpere. Lydia încă ma astepta unde am lăsat-o.  Cand a zărit patul albastru al Cristinei a căscat gura de uită.

-Ai putea să îmi explici de ce Lydia este asa socata ca stau cu tine ? Am spus si am arătat nepoliticos cu degetul in directia lydiei .

-O cheama Lydia, nu stiam asta, dar totuși sa zicem ca am asa zisa reputație in liceul asta.

-Am inteles deci tu esti fata populara liceului acestuia?

-Nu întocmai. Zâmbi siret pe sub mustăți.

Încă mergem rapid pe lângă dulapurile liceului . Cristina ma  ghidase  la un dulap in care ea si-a  scos un caiet împreună cu un pix.

-Nu ar trebui să merg la secretariat?

-Mergem pauza vitoare,acuma nu mai avem timp.

Imediat am aprobat din cap si ea mi-a zâmbit. Nu era unul fortat era unul ciudat.

Cristina a luat-o inainte intrând ea prima in clasa . Mă simțeam ciudat în preajma ei avea un nas arcuit in sus compensand cu niste buze pline si ochi mari . Spre deosebire de mine care aveam un par saten cu suvite blonde. Tenul pielii era alb si asta imi displace din cauza asta consugerând ca arăt ca un monstru . Si in principal imi uram ochi verzi deschisi, care uneori erau albastri. Combinația eșuată, nimic special .

Cristina a luat loc in bancă a 5 asa ca am urmat o asezandu-ma in locul liber de lângă ea .

Domnisoara Patterson ne umplu fortat capul cu mi de reguli ce nu ar trebui să le facem in oră si in clasa.

-Ce zici ca dupa ora asta să chulim ?

Eu nu eram obisnuită cu fugitul de la ore.

-Nu prea cred .

-Atunci o sa raman si eu la scoala,poate apar si băieți si Alex.

-Alex?

Mă privi cu ochi strălucind si mi-a povestit de iubitul ei . Din cate imi povestise,nu făcea parte din genul ăla de cuplu indragostit ,erau ciudați.

Telefonul lui Cristina răsuna  puternic in clasă. Primise un mesaj se pare ca .

-Vreau sa spuna cine esti vinovat cu telefomul deschis la oră mea .

M-am uitat pe sub masă si am observat că Cristina vorbise prin mesaje si era urgent cerandu-i ajutorul si ca nu glumea . Dacă o să recunoască ca era vina ei o să primeasa detenție.

Si din nou am vorbit fara sa imi dau seama.

-Este vina mea .