Flori de cireş

Un oraş plin de mistere

     -Shin?Pot să mă dezlegi la ochi acum?întreb eu nerăbdătoare.

     -Da!Stai puţin!exclamă el chinuindu-se să desfacă nodul de la eşarfă.

     Am deschis ochii.Eram vrăjită de peisajul superb pe care îl aveam în faţă.Eram în vârful turnului din Tokyo.Puteam să văd copacii ale căror frunze parcă erau pictate în nuanţe de arămiu.Un peisaj tomnatic,cum nu am mai văzut.Mă simţeam una cu natura.Simţeam că pot să zbor.

     -Îţi place?întrebă Shin.

     -Da...răspund eu cu o voce stinsă,încă visând.

     Departe,se vedea în ceaţă muntele Fuji.Erau o grămadă de imagini care îmi atingeau adâncul inimii.

     Shin oftă sonoric,închise ochii şi făcea acelaşi lucru ca mine,savura natura cu toate minunile ei.

     -Shin?Ai baterie la telefon?întreb eu trezindu-mă din transă.

     -Puţină.De ce?

     -Vreau să fac o poză.Că a mea deja s-a dus.

     Ţac!Capture.

     -Mulţumesc.spun eu înapoindu-i telefonul.

     -N-ai pentru ce.Îţi trimit poza.spuse zâmbind ca un copil inocent.

     Simţeam cum vântul cald îmi bătea în faţă.Îmi plăcea să visez în felul ăsta.

    -Kate,haide,mai avem şi alte locuri de vizitat!

    -D-dar...

     Sub nicio formă nu vroiam să mă despart de acel loc magic,dar aveam trebuia să-l las pe Shin să-şi facă treaba de ghid.

     Am luat liftul care ne-a dus jos.

     Apoi Shin m-a luat de mână şi a început să meargă cu paşi vioi.Eu încercam din răsputeri să merg în ritmul lui,dar mă mişcam ca o râmă pe lângă el.

     M-a dus la un muzeu cu tot soiul de exponate.Piese de artă japoneze ca picturi cu geishe,costume tradiţionale,evantaie,invenţii moderne.Toate acestea îi plăceau lui Shin.Stătea vreo 10 minute la fiecare exponat.Dar eu nu înţelegeam...poate pentru că sunt o străină în ţara lui.

     Am plecat după o lungă perioadă de timp.M-am trezit pe o stradă imensă şi aglomerată.Era plină de zgârie-nori şi alte clădiri moderne cu panouri publicitare.Era şi foarte multă lume.M-am ţinut de Shin,să nu mă pierd.Acum înţeleg de ce Tokyo este considerat un haos organizat.

     -Ştii,aici e un centru de shopping.Dar acum nu avem timp pentru asta.

     -Nici nu vroiam.spun eu dându-mi ochii peste cap.

     Cumva arăt eu ca o tipă care iubeşte să facă shopping??Ugh!!!

     -Vrei să mănânci ceva?întrebă el după ce am ieşit din mulţimea de oameni.

     -Da.am zis eu scurt.

     Mi-a deschis uşa de la restaurant.S-a repezit la o masă liberă şi a început să răsfoiască meniul.

     Nu prea aveai ce comanda.Era doar "sushi,sushi,sushi,sushi" peste tot în meniu.

     În câteva minute a venit un chelner îmbrăcat ciudat şi ne-a luat comanda.Normal că Shin a comandat sushi.

     Nu aveam altă alternativă,aşa că am comandat la fel.

     -Itadakimasu!exclamă Shin foarte bucuros şi dezlipise beţişoarele.

     Eu eram atentă la fiecare mişcare pe care o făcea el.Cum mânca foarte elegant cu beţişoarele.M-am decis să încerc şi eu.

     Am făcut exact acelaşi lucru.Le-am dezlipit.Apoi le-am luat în mâna dreaptă.Cu grijă,am reuşit să apuc ruloul.Mai aveam puţin până la gură când...pleosc!Cade pe jos.Ce risipă...

     -Pff...oftez eu stânjenită şi îmi ţin capul între palme.

     Shin se opreşte din mâncat.Începe să râdă.

     -Off...chiar nu-i amuzant!spun eu bosumflată.

     -Hahaha...e...foarte amuzant!spuse el printre râsete.

     -Doar puţin!şi începem să râdem împreună.

     Toată lumea din restaurant ne arunca priviri ciudate.Dar asta nu ne oprea din râs.

      -Uite,îţi arăt cum.spuse Shin amabil şi pune mâna peste a mea,ghidându-mă.Îmi reuşise de data asta.Şi încet,încet Shin mi-a dat drumul la mână şi m-a lăsat să mă descurc.

     -Bravo!Acum e mai bine.

     Am terminat de mâncat.După o jumătate de oră plină de certuri legate de cine o să plătească masa(Shin a câştigat),am luat metroul spre casă.Pe drum,Shin îmi spunea bancuri cu Jakie Chan şi cu alţi actori asiatici.Mă făcea să râd până la lacrimi.Chiar mi-a plăcut să văd cum este în Tokyo.

     -Mulţumesc pentru tot!

     -Cu multă plăcere!spuse el zâmbind larg.