În Agonie

2.Verde intens

Cristina mă privi nedumerită. De fapt si eu eram uimită că ii luam apararea ,dar prin mesajele trimise era ceva urgent asa ca nu pot sa nu o ajut. 

-Ce crezi că faci ,sopti Cristina incruntându-se la mine.Oare ce pot sa fac,iti iau apararea dupa cum se vede .

-Domnisoară Taylor ati primit dupa ore detentie . Sper ca data vitoare să iti inchizi telefonul la ora mea altfel o să fiu obligată să nu ti-l mai dau .

-Da doamna Petterson.

A aprobat din cap si mi-a făcut semn să i-au loc in scaunul meu . De ce nu puteam eu scăpa era privirea concentrată a Cristinei pe chipul meu incercand parcă să mă citească.Nu inteleg de ce era asa de mirată,oricum avem nevoie de un loc linistit unde sa imi fac temele si se pare ca Petterson mi-a confirmat asta la sfarsitul orei cu un proiect de 3 pagini, dupa nu mult timp se sunase asa ca am laut-o din loc mergând spre iesirea clasei ducandu-mă spre secretariat .

-Davina stai !

M-am oprit din mers asteptand ca Cristina sa ajunga in dreptul.

-Am vrut să iti multumesc.

-Aveam nevoie de un loc linistit asa ca l-am primit pe tavă. Nu iti face griji nu ma deranjează că am primit detentie,dar oricum stiu că tu in momentul asta ar trebui să fi undeva.

Isi ingusta ochii si spuse:

-Ai văzut mesajul?

Mi se pare mie dar pare cam agitată după felul in care isi roteste degetele prin par.O vedeam că inchide in sec respirand mai greu. Ma rodea limba să o intreb despre ce era mesajul nevazand doar prima propozitie. Elevi se uitau la noi in timp ce parcurg holul liceului vazand că unul dintre ei chiar ca ne facuse o poza. 

-Da,doar că nu tot. Am citit că trebuie să ajungi undeva urgent si parea serios asa ca de aia am sărit in ajutorul tau.

Lăsă aerul sa ii părăsească din plamâni si imi aruncă un zambet ciudat parcă multumind lui Dumnezeu ca nu văzusem mai mult din mesajul acela nenorocit. Ceva ciudat se petrece si trebuia să aflu ,cred că totusi o sa ii fac o vizită Lydiei sa imi povesteasca tot.

-OH,ce ai zice că după detentie să iesim undeva noi două, o să te iau cu masina.

Mi se pare o ideie genială nu stiam ce as putea să fac dupa ce imi terminam temele asa ca am acceptat mai mult ca fericită invitatia ei fara să mă mai gandesc.Sper să am timp sa discut si cu Lydia. 

-Minunat o să vin să te i-au de la 2 ce termin si cu detentia ,pa Davina.

Imi aruncă un ultim zâmbet si se indeparta din raza mea vizuală asa ca am pornit spre secretariat. Deja se sunase si eu eram singura persoana care mai rătacea singură cautând ca disperata secretatriatul . In fată am zărit o usă cu numele pe care il căutam de mai bine de 10 minute langa fiind biroul directorului care era in drumul meu si presupun ca acopo ar trebui să merg prima data. 

Mergeam inainte spre biroului, dar chiar in momentul cand am vrut să deschid usa o persoana imbrăcată in negru ,defapt nici nu am apucat bine să il studiez ca se repezi cu violenta de umarul meu . Simteam că nu imi mai sunt de ajutor picioarele. Stiam că trebuia să fac cunostinta cu podeaua,dar de ce dracu nu simt durere.

Ochi ii tineam stransi inchisi,si am hotărât că ar fi si cazul sa vad ce unocorni se intampla.

-Ohh Doamne,am murmurat cand am privit doi ochi a naibi de verzi .