1. Nicusor e gunoier. La fel de mult precum Nicusor e mic, negru, paros chiar si sub limba si foarte superstitios. De exemplu, e suficient sa vada o cioara atunci cand se uita pe geam si stie cu certitudine ca in ziua respectiva nu o sa-i mearga caşto treaba. Sa nu uitam si ca Nicusor are ochi mari si mirati ce amintesc, din anumite unghiuri, de ochii unui bebelus abia trezit din somnul cel dulce.
In alta ordine de idei, Nicusor e tigan si nu-i pasa.
2. Intr-o buna zi, cam atunci cand privighetoarea inca face ochi, iar cioara croncane adormita adanc intr-un somn de smoala, Nicusor iese grabit din modestul sau apartament. Isi sufla nasul, isi trage pantalonii pana cand turul trece bine de buric si se salta cu voiosie in spatele masinii de gunoi. Azi e randul lui sa coboare-urce, coboare-urce din spatele masinocului ca sa arunce cu sacii de gunoi in el.
La un colt de strada, ce sa vezi? Trantita pe mijlocul trotuarului, asa, in vazul tuturor (daca la asa o ora chiar ar fi cineva pe strada), troneaza o carte mare, lucioasa si colorata. In timp ce Nicusor o observa de la distanta, o pala de vant incepe sa dea usor paginile. Mai mult curios decat pasionat de carte, Nicusor se apropie facand un salt gigantic pentru statura sa. Pasul mic, chiar foarte mic pentru omenire, il face sa beleasca ochii asa de tare ca aproape ii sar din orbite precum floricelele puse pe copt. Caci in loc de benzi desenate sau picturi, pe fiecare pagina sad tacticos, la vedere, un el si o ea in toate pozitiile, cu pasaroiu’ si randunica la vedere. Ba, ce mai poveste, in unele sunt implintati asa de insurubati unul in altu’ ca nici nu stii ce sa ma crezi!
Intr-un moment de nebunie asemanatoare extazului erotic, Nicusor insfaca cartea, o pune in interiorul salopetei si continua sa topaie sus-jos-sus-jos de parca nici o carte nu s-ar fi intamplat.
3. In secret, sobolanos, Nicusor se inchide in buda de la salubritate si incepe sa rasfoiasca cartoiul. E scris intr-o limba necunoscuta, dar ce conteaza! Pozele spun totul. In lumina slaba, observa ca pe fiecare pagina barbatul si femeia sunt mereu aceeasi. Se urca pe capacul de la veceu, salta cartea spre lumina crepusculului si se uita cu atata atentie la moaca barbatului ca-i tasnesc chiar lacrimi din ochi. Nu! Nu e greseala, nu e iluzie, nu e nebunie! Gagiul din poze are aceeasi mecla ca a lui, a lui Nicusor. Ochi de bebelus diafan, piele maslinie, mustata subtire, buzele mereu ranjite intr-un icter de o satisfactie semi-tampa. Dar ce sa fie oare? Incepe Nicusor al nostru sa se gandeasca cand a facut el oare, vreodata, poze si mai ales asemenea poze si, mai grav, cine e muierea asta cu fata de barbat si corp de sarpe care i se incovoaie in toate pozitiile in jurul pasaroiului?
4. De cand a gasit cartoiul—pe care cica il cheama "că mă şutră" -Nicusor nu mai doarme, nu mai mananca, nu mai gunoieste ca inainte. Mai intai, ca nu intelege ce cauta el acolo, cu una urata si barbata, in tot sexul ala; apoi, chiar si daca (sa zicem prin absurd) ar fi el acolo, de ce nu se poate hotari odata cum sa sada linistit si se tot zvarcoleste ba intr-un picior, ba-n doua, mereu in trei…Si, cel mai rau, ce mama ma-sii mai inseamna si numele cartocului? Hai, ca primele doua cuvinte mai is cum is, da’ ultimu??
5. La cateva zile si ore de la gasirea cartii, Nicusor e si mai mic, smochinit, neras, deci chiar mai paros decat un ciobanesc mioritic. I se pare ca aude mereu cioara croncanind, nu mai poate sa mearga la fetite de teama sa nu dea ochi in ochi cu aia din toate pozele—care sigur ca dupa atata tavaleala are cel putin 7 copii si vrea pensie alimentara! “Ce-i de facut, Gogule?” se intreaba el trist si mic in aceeasi buda in care maculatura aia nenorocita i-a pecetluit soarta…
6. “Gata! Asa nu se mai poate!!” Nicusor se urca la etajul 25 al celui mai inalt bloc din localitate, deschide gura ghenei si arunca “că mă şutră”! Se lupta un pic cu gura monstrului puturos, cartea e prea mare si nu vrea sa intre, nu vrea sa curga, sa dispara, nenorocita! Reuseste in sfarsit si tipa: “Manca-mi-ai! Vede-te-as in Iad, naşparlio!”
7. Nicusor deschide ochii. Se mijeste de ziua, privighetoare gangureste fericita. Nicusor se imbraca, se pupa singur in oglinda. Iese tragandu-si nasul, saltandu-si salopeta minuscula mai sus de buric, aproape chiar de inima. Se suie in spatele masinii, e iar ziua aia de sus-jos, sus-jos. La coltul unei strazi, chiar in mijlocul trotuarului, troneaza o carte mare, colorata, lucioasa. Pe coperta ei scrie cu litere aurite “că mă şutră”. Nicusor inchide ochii…
