Un mic text ieşit din tastatura telefonului meu în timp ce mă plictiseam în ore, la şcoală, sau pe WC, acasă. Am scris asta acum câţiva ani şi de-abia acum mi-am dat seama că încă am asta în memoria telefonului. Nu-s scriitor, nici nu voi fi.
Era odată, nu demult, un împarat bolnav. El conducea o cetate românească din nord-estul Serbiei, la doar 30 de km de Drobeta. Era foarte bogat, dar ştia că fiul său de 18 ani nu se va putea integra în societatea contemporană, deoarece era bâlbâit. Nu era prea multă lume în acea cetate mijlocie, iar împăratului îi murise nevasta recent.
Pe băiat îl chema Stevie. E un băiat arătos şi deştept, dar marea lui problemă e bâlbâiala, problemă care o are de la trei ani.
- Stevie! îl chemă împăratul pe băiat.
- D-da ta-tată?
- Ai 18 ani şi suntem în 2012. Nu mai sunt cetăţi active cum suntem noi în epoca aceasta. Va trebui să te muţi la oraş. Încearcă să scapi de problema ta ca să te poţi integra acolo pentru a putea trăi şi câştiga nişte bani. Te aşteaptă afară o maşină care te va duce in Bucureşti. Ai grijă!
- Pă-păi ce se-se v-va întâmpla cu cetatea?
- Voi vedea. Ai grijă ce faci în Capitală!
Băiatul intră în maşină. Era un taxi. De când a intrat in maşină, totul era nou pentru Stevie. Când au ajuns in Craiova, şoferul si băiatul s-au oprit să mănănce şi să facă o pauză.
- Şi... Ce ţi-a spus taică-tu să faci în Capitală?
- Să-să-mi fac un-un vi-vi-i-i-tor.
- Bucureştiul e mare. Crezi că te vei descurca?
- Nu-nu c-cred...
- Eu ştiu fiecare colţişor al Bucureştiului. Te pot ajuta, dacă ai nevoie. Am o agendă întreagă de numere de telefon. Lucrez în taximetrie de 8 ani. Acum am 29 de ani. Apropo, eu mă numesc Sergiu. Tu?
- Ste-ste-vie.
- Încântat, Stevie! Hai să mergem! Mai avem mult de mers.
Şi au plecat. Stevie era uimit si îi plăcea la oraş. Cel puţin, doar Craiova.
Sergiu pornise radioul. Când s-au auzit primele sunete, băiatul s-a speriat.
- Ce-ce s-s-a auzi-zit?
- Am pornit radioul. Acolo în cetate nu s-a inventat radioul?
- Nu...
- Nici telefonul?
- Nu...
- Dacă n-ai telefon, vei trăi greu in Capitală. Uite, când ajungem în Bucureşti, îţi voi da mai multe sfaturi.
Şi merg ei în continuare până în Micul Paris. Stevie este încântat de radio şi de melodiile de la radio.
Cei doi ajung în sfârşit la Bucureşti.
- Câţi bani ţi-a dat taică-tu? întrebă Sergiu.
- Do-do-două mii de-de le-lei.
- Avem de lucru... Mai întâi, găseşte-ţi un loc în care să stai. Ştiu eu o garsonieră cu o chirie de 300 de lei pe lună.
Merg cei doi acolo, vorbesc cu proprietarul şi Steve îşi pune bagajele în noua lui casă. Camera avea şi un mic televizor, din întâmplare deschis. Când îl vede, Stevie se sperie si îl întreaba pe Sergiu:
