Dacă aș avea curaj ți-aș trimite acest mesaj...Dar nu pot...Frica de a te pierde e prea mare...Încerc să fiu indiferentă , nepăsătoare dar mă doare...Mă doare de fiecare dată când mă rănești...Îți ceri scuze ? Bine , dar scuzele nu sunt tot , scuzele nu mă încălzesc , scuzele sunt spuse câteodată doar din politețe , nu din inimă , faptele arată dacă ții cu adevărat la o persoană. Tu îmi arăți câteodată că ții la mine dar câteodată îmi arăți că nici nu îți pasă de mine.Nu știu ce să mai cred. Să te cred pe tine...? sau să am încredere în inima mea...? nu pentru că e tot una.Inima îmi zice să te păstrez , pentru că îmi faci bine atunci când ești lângă mine , dar acea chestie , numita creier îmi spune să te las în pace , dacă vrei să pleci poți să o faci , dar numai inima știe cât doare.Dar acum mă gândesc dacă nu sunt decât un număr în plus în agenda ta ,iar inima ta , nici nu mă cunoaște. Poate ea știe ce e mai bine pentru tine , poate pe ea o asculți , că știu că pe mine , sigur nu. Nu m-ai ascultat deloc , în tot acest timp când te țineam aproape de inima mea. Dar știu , că niciodată nu ai ajuns la ea , pentru că n-ai putut , sau n-ai vrut pentru mine e tot una . Poate dacă vezi ce ți-am scris zici că-s o prostuță , dar nu-mi pasă . Am obosit să-mi pese . Am obosit să aștept vreun mesaj de la tine. Mi-e dor de zilele în care aveam atât de mulți fluturași în stomac , încât nu mai puteam să vorbesc . Dar îmi plăcea că tu vorebeai oricum, așa îmi dădeai la o parte emoțiile și puteam să îmi revin. Apoi o dădeam în bară și spuneam vreo prostie pentru că mă rușinam dar ție nu-ți păsa. Nu pot spune că nu te-am rănit , pentru că știu că amândoi ne-am rănit reciproc. Dar tu mă iertai , mult mai repede decât o făceam eu . Chiar dacă făceam cel mai prostesc lucru , tu erai cel care își cerea scuze. Asta mi-a plăcut la tine. Ai fost sincer cu mine cât ai fost dar dupa am început să ne mințim reciproc . Nu știu de ce mai continuăm...
P.S. Te iubesc .
