Sărută-mă astăzi, căci mâine nu voi mai fi la fel.
Așa mă gândeam ieri noapte. Și el, dorind să înțeleagă din inima-mi gândul
Ar fi stat treaz, o noapte, așteptându-mi rândul.
O, chinuită noapte, nu-mi face miracol din lacrimi!
Nu-mi da chinul dulce! Nu-mi lăsa mintea-mi spre patimi.
Odihnește-mi sufletul bolnav în faza terminală
Sau smulge-mi dorul crud, iubirea-mi ireală.
Și tu, cel care acum citești, nu trage tu concluzii,
Eroul meu nu tu ești.
De te-am lăsat ca martor al dragostei ce-o port
Să-mi citești aste rânduri, însemn o fi având
Speranța că-ntr-o zi nu voi pleca c-un ort
Fără să fi gustat sărutul atunci când nu voi fi spus nici un cuvânt.
