Prolog
M-am nascut in iarna anului 1695, iar acesta este jurnalul meu virtual. Este acelasi intuneric cu care sunt obisnuita de ani buni de zile. Mai precis de 317 de ani. Nu... nu sunt un varcolac si nici o vrajitoare. Sunt un vampir. Oamenii ne numesc mortii vii sau strigoi. Nu exista om in aceasta lume cruda care sa nu fie in posesia unor carti ale stramosilor lor care au scris presupusele carti intitulate: " Cum sa ucizi un vampir". Cam prostesc nu?
Sincera sa fiu nu m-am gandit niciodata prea mult la felul in care voi muri dar. chiar daca ma gandeam nu am crezut ca voi murii in felul in care m-am stins. Bineinteles sunt moduri frumoase de a murii in locul altcuiva, locul unei persoane iubite... Cand viata iti ofera un vis care intrece orice asteptare pe care ai fii avut-o vreodata, nu e bine sa te plangi atunci cand totul se sfarseste.
Chap 1
Iata-ma aici, la ora 6 dimineata in apartamentul meu obisnuit si plictisitor. Nu am somn. Si da pentru orice intrebare sunt mituri. Nu, noi vampirii nu dormim in sicrie, ne vedem in oglinzi si in poze, avem sentimente. Sa ma prezint. Arat ca la 16 ani dar am 317 de ani. Sunt inalta si am parul lung brunet. Imi place sa il port in bucle si ochii caprui. Imi place sa port haine la moda si sa stau in mall. Imi place sa vanez. Am un frate mai mare si plictisitor. E un vampir vegetarian. Suntem frati dar nu suntem la fel. Avem gusturi diferite si nu am mai vorbit de ani buni de zile. De un secol. Eu nu sunt vegetariana. Si nu am nici resentimente. Imi prind victima, o ucid si o golesc de sange. Da cam asta sunt eu.
- Hai Mikaela! Deschide usa asa nenorocita sau o sparg.
- Firai tu sa fii Mike! M-am ridicat din pat si am ajuns la usa in 3 secunde. Un nou record.
- Bun. Credeam ca voi sparge usa. Ce explicatii ai fii putut sa le dai vecinilor? A venit un betiv sa te violeze, Mikky? Imi spune acesta intrand in casa cu un zambet strengaresc pe fata.
- Nu imi mai spune asa. Ce vrei?
- Am venit sa petrec timp cu vampirita mea preferata. Imi replica acesta mangaindu-mi chipul dand sa ma sarute. Mi-am aruncat mana greoi pe incheietura mainii sale si i-am aruncat bratul de pe fata mea.
- Lasa-ma cu linguselile. Haide, spune ce vrei!
- S-a intors Cheryle.
- De ce?
- Mikaela! Este un vampir din prima generatie! Normal ca s-a intors sa se razbune pe orasul asta! Au ars-o pe rug!
- Si-a cerut-o, Mike! Mi-a pus mana la gat si m-a aruncat in perete facandu-l sa se crape si au picat cateva tablouri de pe el. S-a repezit spre mine si mi-a pus din nou mana la gat.
- Nu m-ai spune asta niciodata! Am iubit-o!
- Da-mi drumul!
- Ca de nu ce?
- Am verbina in mana. Te cunosc! Da-mi drumul sau ti-o infig in gat! S-a uitat la mine mirat apoi incet si-a retras mana. Multumesc. Am continuat eu.
- Te v-a cauta.
- De ce?
- Esti prima generatie de vampiri. Tu i-ai luat viata si se v-a razbuna. I-am pus lui Mike mana la gat si l-am trantit in perete apoi i-am infipt seringa cu verbina in stomac.
- Transmite-i din partea mea ca o astept. Acum i-ati fundul ala din casa mea si dispari. Am stat si m-am gandit ore in sir la Cheryl. Apoi am primit un mesaj de la prietena mea cea mai buna, crede ea.. O folosesc.. o vrajitoare. Kristen.
" Hey Mikaela. Toti suntem la club. Hai si tu. Este si Nick aici." Perfect. Bufonul gastii noastre era acolo.
In timp ce mergeam pe drum ma gandeam ce se va intampla si ce va vrea sa'mi faca Cheryl...Pierduta in gandurile mele nu'mi dadusem seama ca ajunsasem la club. Acolo il vazusem pe Nick cum incerca sa impresioneze fetele, astfel incepusem sa uit de Cheryl si sa imi iau atitudinea de fata care zambeste si incearca sa vada lucrurile bune...daca ar stii lumea cine sunt eu cu adevarat.
