Ne purtam ca doi străini..

✏ Capitolul 22 - Normal ca ignor persoana pe care nu o cunosc

Am vrut să scap de tot ... De moralele prietenei mele, de amintirile cu tine, asa ca mi-am facut bagajul si am fugit la munte.

Telefonul, acum este oprit. Nu am puterea necesară sa dau explicatii unde sunt..

Presupun ca Teo deja a anunțat poliția de dispariția mea, deși i-am lăsat un bilet pe masa în care am explicat că vreau să fiu singura.

Ea e singura care a rămas în viața mea, asta pare minunat, dar din pacate am început să urăsc acest cuvant.

O dată ajunsă mi-am lăsat bagajul la hotel si am plecat sa ma plimb.

E atat de bine aici. Sunt singura ... dar simt ca ma sfasii.

Cand ma plimbam printre copaci am văzut din nou acel băiat îmbrăcat în negru, asa ca am fugit dupa el până la hotel.

Eu: Te rog! Așteaptă!

?: Tu! Din nou! De ce mă urmărești?

Eu: Nu te purta atat de rece.. De ce mă ignori?

?: Normal ca ignor persoana pe care nu o cunosc!

Eu: Poftim?..

??: Te rog, du-te în camera de hotel. O sa vin si eu in doua minute.

El dă afirmativ din cap ducandu-se în camera.

??: Sa ghicesc ca tu faci parte din trecutul lui, nu?

Eu: Ăm ... da ...

??: Eu sunt Mike, varul lui Justin, el are amnezie din cauza unui accident de mașină.

Eu: Poftim?!

??: Deci te rog sa stai de-o parte. Trecutul ii face rau. Nu vreau sa te mai prind vorbind cu el.

Eu: De ce faci asta? ...

??: Eu comand aici! Ai grija ce faci ... iti sapi groapa singura!

Eu: Domnule, Mike! Dacă crezi că mi-e teamă de tine te înșeli amarnic!

Mike: Poate nu ti-e teamă de moarte, dar dacă el ar păți ceva ...

Eu: Nici sa nu îndrăznești sa-i faci ceva!...

Mike: Atunci stai departe de el! , spune râzând si ducandu-se în camera lui.

Am vrut să bat în ușa nervoasă până ar raspunde, dar mi-e prea teamă ...

Nu vreau ca el sa pățească ceva ...

Poate ar fi cel mai bine sa-l uit..

********************************
Va urma