Eu ma duc langa Dean. Ii zâmbesc larg dar totusi cu un sentiment de vinovăţie pentru discuţia de mai devreme. El imi deschide portiera vesel. Eu râd puţin si urc.
In momentul ala observ multi liceeni care se uitau la noi. Probabil ca si Dean a observat. Fix înainte sa urce el in masina, de nicăieri apare roscata.
Nu am auzit ce vorbeau dar Dean parea foarte supărat si ea ba zâmbea ,ba se încrunta.
Am ieşit din masina sa vad ce se petrece.
"Dean, daca esti ocupat pot merge si singura acasa! " zic asta ca pentru roşcată sa înţeleagă că nu e nimic între noi. El se mira puţin dupa zâmbeşte. Si-a dat seama ce voiam sa zic.
"Nu.. Macar atat sa fac pentru ca m-ai însoţit ieri! " Aici nu prea am înţeles. Vorbea pentru acea fata ca sa înţeleagă ca nu trebuie sa isi faca iluzii...sau chiar e adevărat ce zice? Ca ieri practic nu era o întâlnire...ci o insotire. Eu am fost cea care l-a însoţit..condus... cea care i-a ţinut de urât!?
Eu zâmbesc fals...dar incerc sa nu isi dea nimeni seama. Dean se întoarce la roşcată dar nu zice nimic. Face o pauza lunga de gandire. După acţionează :
"Lorena.. Acum sunt ocupat! Vorbim altadata! " Deci Lorena o cheamă. Paai.... Lorena s-a uitat urat la el...dupa si mai urat la mine. Pana la urma a plecat fara sa zica nimic. Dean zambea uşurat! "Credeam ca nu mai pleacă! " Eu zambesc ..tot un zambesc fals...combinat cu un ras fals. Sunt o persoană foarte falsă. :))
"Si... Unde mergem? " zic eu
"Acasă! Cum unde? " spune el. Eu ridic o sprânceană... Dupa ma gandesc ca mi-am imaginat multe lucruri care nu aveau sens... Pana la urma ma duce doar acasa? "Lore... Glumesc! Pe jumătate! " el râde. Cum adica pe jumătate? Ce ii mai trece prin cap?
Eu nu mai zic nimic. Ma uit doar pe fereastră. Erau multi nori fumurii pe cer. In curand va ploua.
Observ ca Dean se uita cu coada ochiului la mine. Eu zâmbesc. Zâmbeşte si el.
In puţin timp ajungem la o vila mare cu o curte uriaşă. Daca e asa frumos in fata...nu vreau sa stiu cum e in spate.
"Cine sta aici? "Intreb eu
"Păi... Eu! " ridic iar sprânceana.
"Cate case ai? " el rade
"Una, Lore! Cealaltă e a părinţilor! Dar de ceva timp stau cu ei pentru ca...S-a întâmplat ceva! Dar intră! "
Intram in casa. Imediat observ uriasa sufragerie. Avea o plasma cat un perete din camera mea. Avea vreo 2 canapele si o masă din sticlă. Avea si cateva rafturi cu cărţi si dulapuri. Imi plăcea foarte mult încăperea in mod cromatic. Nuanţe de albatru deschis -alb -gri.
"Wow! Camera asta... Este cat casa mea de mare! " zic uimita
"Am primit casa cand am facut 18 ani. Eu am mobilat-o împreună cu sora mea!"
"Deci sa inteleg ca nu stai aici? " el da din cap afirmativ. "Nu mi-o dai mie? " zâmbesc si rad in acelasi timp. Rade si el si se aşează pe una din canapele. Fac si eu la fel.
"Poti sa vii aici cand vrei! Trebuie sa fie cineva aici.. Ori eu, ori Ana, ori menagera! Dar e mai usor sa vii la vecinul tau chipeş " eu râd alături de el.
"Mai bine stau in camera mea care nu e nici un sfert din asta! " zâmbesc.
"Vrei sa ne uităm la un film? " eu fac un semn cu capul afirmativ veselă. "Unul romantic? " se apropie de mine ca sa fie cat de romantic poate... Dupa rade cand ma vede mirată. Rad si eu
"Mai bine unul de groază !" zic luând o perna in brate ...gata sa fac pe mine de frica.
El pune un film la televizorul uriaş si se aseaza langa mine... Destul de aproape pentru "doar vecini".
Imediat ce începe filmul tip de cateva ori. Dean rade de mine si face o fata gen "tu ai vrut! ".
Mai trec cateva minute si ma sperii asa de tare încât ma apropii de Dean si imi ascund fata in umarul lui. El rade pentru a nu stiu câta oară, dar ma ia in braţe.
Da volumul mai incet. Cred ca vrea sa vorbim. Ma retrag din imbratisare.
"Esti o fata asa ciudată Lore! " eu nu stiu ce sa spun. Sa o iau drept jignire? Sau nu? "Intr-un mod bun! Nu stiu cum dar faptul ca esti diferită de alte fete imi place cel mai mult! " Ma cunoaşte de puţin timp si deja vorbeşte cu mine ca si cum m-ar ştii de o viaţă. "Am o întrebare !" imi zice el văzând ca tac. "Tu ma placi? " întrebarea asta m-a pus pe gânduri . Logic ca il plac, dar nu pot sa ii zic asa... Nu stiu cum ar reacţiona! Daca ii zic ca il plac va parea prea direct. Daca zic ca nu...va spune ca m-a adus la el fara nici un rost.
"Da... Logic! Esti o persoană grozava si un prieten minunat! Acum inteleg de ce ai atat de multe admiratoare! Chiar esti o persoană cu care ai vrea sa vorbesti cand esti trist!" eu zâmbesc. El zambeste si mai mult apoi iar cade pe gânduri.
"Ma refeream la celălalt sens! " acum i-acum. Ce o sa ii zic? 'Da... Te-am placut de când te-am vazut prima oara! Te-ai uitat la mine cu o privire a naibii de cute si m-ai dat pe spate când m-ai salutat. Esti acel tip de băiat care este adorat de toate fetele...incluziv de mine!'...ar fi o nebunie sa ii zic asta! "Nu e nimic daca nu vrei sa zici! Sa iti mai las timp? Adevărul e ca ne cunoaştem de puţin timp ce e drept!"
"Nu prea stiu nimic despre tine! " zic eu intr-un final.
"Ce vrei sa ştii? " face o faţă perversă. Eu râd puţin
"Păi.. Ce s-a întâmplat cu Ana? De ce nu mai stă cu voi in casa? " el se încrunta puţin. Cred ca nu trebuia sa il intreb asta. După zâmbeşte puţin fals
"Rămâne intre noi da? " eu dau din cap afirmativ. "A ramas insarcinata cu un băiat... Si acel băiat acum e mort! S-a certat cu parintii pentru sarcină. Ai mei l-au urat pe acel băiat. Derek il chema. "
CITEȘTI
Lore
RomantikBună, eu sunt Lore. Părinții mei s-au despărțit așa ca eu cu mama a trebuit sa ne mutăm, fiind la mii de km de tata. A trebuit ,normal, sa merg la o școală noua cu mult mai multe reguli decât la vechea școală și sa îmi fac prieteni noi. Nici una din...
