În Agonie

3.O pisică în călduri

M-am smucit din bratele necunoscutului mai repede de cât m-am aşteptat.  Eram ca o pisică agitată. Picioarele imi erau de gelatină si nu aveam habar de ce.

Ce a fi, a fi, trebuie să stiu cine este această ființă cu care m-am intersectat.  O ideie groaznică. In momentul cand l-am privit nu mai eram agitată eram o pisică in călduri.

Am înghițit în sec. Băiatul mă privea cu o expresie ciudată. M-am scarpimat pe braț stânjenită ca el mă examina.
Mă lăsam pe piciorul stâng si dupa pe celălalt nu stiam ce ar trebui să fac .
Nu stiu de ce nu plec pur si simplu de aici.

Parul ondulat ii acoperea o mica parte a chipului său . M-am simțit dezamăgita ca nu ii puteam destinge ochii din unghiul in care ma aflam . Tricoul negru de pe el era mulat scoțând în evidenta muschi care sunt prea  bine conturat sa nu mai pomenesc de blugi pe care ii purta chiar dacă erau strâmți ii făcea picioarele lungi . Era gresit ca gândeam asta. Si băiatul care ma examina si el isi musca buza inferioară. Gestul făcut de el ma facut sa imi musc si eu buza . El a dat sa înainteze spre mine dar eu am făcut o grimaşă si am dat să trec pe lângă el dar el ma prinse  de încheietura mâini.  Nu mă strângea tare, si mi-am tras mâna din a lui.  In locul unde şi-a lăsat amprenta simțeam o electricitate stranie .

-Mhm...

A murmurat fără să îmi spună nimic. Este nebun.

-Ai de gând să mă privești toată ziua?

Nu că m-ar deranja ca el se holbează la mine,dar ochi lui imi fierbeau la propriu corpul si nu imi place că acest lucru este posibil .

-Da, spuse băiatul si imi aruncă un rânjet pervers.

Normal că nu putea să îmi zâmbească politicos, dar in în loc de asta eu am privit un zâmbet diavolesc. Simțeam că băiatul ăsta nu face parte din categoria baietilor cuminte,opusul meu desigur .

-Atunci nu ai de cât sa te uiți la pereți, eu am altele de făcut.

-Ai tupeu se pare că.

Aveam oare tupeu? Se înșeală in privința asta vreau doar să plec cât mai departe de el fără să îl mai vad sau vorbesc cu această ființă, amin .

-Si care ar fi problema ta ?

-Încă nu avem nici o problemă.

Si mi s-a confirmat că era nebun.

-Bine atunci,eu am plecat de aici. Să ai o zi bună.

-Ne vedem la detenție, imi făcu cu ochiul si ma lăsa acum să trec.  Am intors capul să văd cum pleacă. Si el a făcut la fel si mi-a aruncat un fel de zâmbet. Nu stiam cum să descriu o asemenea creatură mistică.

După ce am mers la biroul directorului am plecat spre ore. Toata ziua nu am avut oră cu Lydia si nici nu am văzut-o prin liceu chiar dacă am cautat-o. Aveam impresia ca se evaporase.

Scoala asta imi aminteste de filmele de prost gust cu adolescenți. Am cotit spre sala de detenție .

Cand am intrat in sală nu mai era nimeni. Asa ca am ocupat primul loc de la perete partea opusă catedrei profesorului .

Deja începusem sa fac proiectul la istorie cand usă se deschise brusc . Isi făcuse apariți-a băiatul pe care il întâlnisem nu cu mult timp în urma . Mă întrebasem inainte să vina că  daca avea de gând să isi faca aparitia si m-am mustrat pentru ca m-am gândit la el.

Ochi mi s-au mărit cand a luat loc lângă mine . Sala era goală, de ce nu poate să isi gaseasca alt loc înafară de locul liber de lângă mine . Jigodia.

-Esti o jigodie,sti asta nu ?

Imi aruncă o privire care îmi spunea ca i-am rănit sentimentele . Dar stiam amândoi că asta nu este valabil in momentul de față.

-Am fost numit si mai rău de atat. Dar ei nu mai aveau ce  să zică dupa ce făceau o vizită la spital.

-Nermernic,am murmurat eu in soaptă.

-Multumesc.

Minunat, acum mai are si auzi de vampir.

Am marâit neapreciativ el încă se afla periculos de aproape de mine.

-Stii chiar mă uimesti, mă privi ca si cum nu intelege ceva.

L-am privit printre gene . Isi daduse parul din ochi . Acum pot sa ii privesc mai bine ochii de un verde intunecat.

-De ce i-ai luat apararea Cristinei ?

Priveam caietul in care îmi notasem despre curent si alte prosti. Nu m-am intors dar i-am răspuns in soaptă din cauza ca profesorul ma sfătuit sa fac liniste:

-Am citit o parte din mesajul ei si cineva avea nevoie de asa ca iti dai seama mai departe .

-Aha...

Toata ora nu a mai scos nici o vorbă.  Asta ma neliniștea fara motiv.  El a iesit din sală inaintea mea precum o tornadă. M-am uitat cu coada ochiului  la spatele lui. Nu avea rost să mint era  bine făcut. Dar se comportă ca o javră.

După cum m-am aşteptat  masina Cristinei era marcată  în parcare asteptandu-mă pe mine .

Hotărâtă am păsit alene spre ea. Era o masina scumpa dupa cum imi se vede. Nu ma mă pricep la masini . Era totusi galbenă si strălucea. Avea pe capotă două lini strălucitoare albastre. Am intrat in masină . Eram curioasă sa vad unde o sa mergem. Masina era spațioasa si arata arată extrem de scump.

-Unde mergem?

Am întrebat eu dupa ce am iesit din marea parcare .

-Surpriză. Sunt sigură ca o sa iti placa Davina .

-Bine atunci ma las pe mâna ta.

-Poti sa ai incredere.

Nu am mai spus nimic. Era liniste in masină asa ca am vrut să caut radioul.

-Masina asta este mai specială. Face parte din categoria ultima generatie . Ca sa pornesti radioul trebe doar să spui.

-Ce să fac?

Clar si ea ii nebună. Dar mi-am schimbat parerea cand am privit-o cum apasă un buton si a poruncit cu un glas plictisit radio. Muzica zgomotoasă era data la maxim. Cristina ii poruncit masini mai încet dar aceasta nu o asculta. Dar dupa 2 încercări Cristina a urlat si muzica se opri.

-Tehnologie de ultima oră zici ?

A chicotit împreună cu mine. Nu după mult timp Cristina scădea din viteza până am ajuns la destinație .

Am impis usă cu putere si am iesit din masina. Eram in fața unui local pe nume Blak. Straniu.

Era un local ca un bar. Ne-am asezat la masă si am comandat amândouă o cană de ceai cu banane si capsuni.

Scaunul de lângă mine scartâi cand a fost tras in spate .

L-am privit si am spus deodată :

-Tu.