H.E.R.O.

Capitolul 14-Kyle canta ca o soprana si eu mor din nou-Partea I.

In acest moment ma uitam la maruntaiele mele patrunse de o tija care odata facea parte din bara de siguranta de la balconul etajului intai. Bucata de metal m-a impus din spate trecand prin stomac, ajungand sa fiu strapuns. Mainile imi stateau pe tija incercand sa opreasca sangele rosu. Ma uitam la sangele ce se scuregea din mine ajungand cumva cu gandul la Romania si povestile ciudate cu vampiri auzite de la Bersakari. Avea de a face cu faptul ca am fost tras intr-o teapa? Nu stiu.

De sus se auzeau strigatele camarazilor mei si deja imi imaginam cum ceilalti Bersekari tipa un ''OOOOOOOO UHHHH'' cu fetele incruntate. Dar sa nu mai spun de durere. Trebuie doar sa iti imaginezi cat de tare ar durea daca ai fi blocat cu o bara trecand prin tine, cu pete de sange dansand in fata ochilor si gata sa mori.

Cum am ajuns sa mor din nou? Ei bine hai sa o luam cu douzeci si patru de ore in urma.

Am fost anuntat dupa lectile particulare cu Erik care mi-au priit avand cateva discutii usoare -totusi nu am primit informatii care m-ar putea ajuta- ca eu si echipa mea s-ar putea sa fim trasi la sort la Lupte de Echipa. Avand in vedere ca nu am mai luptat cu ei si ca numele echipei noastre este Whiskey nu am avut prea multe sperante. Nu am aflat de aceste lupte, si din nou am fost anuntat in ultimul moment, pentru ca se lupta cate doua echipe pe saptamana in aripa distrusa a agentiei. Cum echipa noastra nu a fost aleasa saptamana trecuta si cum eu am fost  preocupat cu invatatul, nu am putut sa ma prezint la Ecrane. Da, exista o camera care difuzeaza ce se intampla la lupta celor doua echipe, cu profesorii de Strategie intreband chestii despre lupta. Singurul lucru care imi venea in minte era ca cineva sa ii rupa mana la altul iar profesorul sa intrebe ''Ei bine, copii de ce i-a rupt mana?'' ca apoi sa vezi maini ridicate (ironic) gata de raspuns. Din cate am auzit nu sunt departe de adevar.

Nu intelegeam cum se face tragerea la sort dar am aflat regulile. Era destul de usor, doua echipe sa bateau pe viata si pe moarte, folosindu-si puterile si cunostiintele. Totul era despre lucrul in echipa si comunicare fara ajutorul gardianului. De asemenea vom purta niste haine (si casti) special facute, care vor forma campuri de forta in jurul nostru pentru protectie daca puterea aruncata de unul este mortala. Totul se va desfasura in partea distrusa a cladirii, pana la etajul doi (normal ca nu avem voie la etajul gardienilor, pfff) Scopul? Sa ne distrugem. Vom fi supravegheati de camere iar cand goarna se aude jocul mortal incepe,  cand se aude a doua oara  inseamna ca o echipa a castigat.

Cum eu eram pasiv, practic fara nici o putere, aveam sa fiu momeala. Vom lupta cu cealalta echipa de patru, din cate am inteles majoritatea erau activi insa nu am putut sa dorm pana nu am aflat mai multe informatii de la echipa mea. De dimineata am stat pe ganduri, pregatind strategia in cap si facand planuri peste planuri. Nu aveam de gand sa ma fac de ras pe campul de lupta, deja stiam ca strategii ma vor urmarii. La ore nu am fost atent, spatele caietelor mele ajungand sa fie mape ale cladirii distruse. La masa de pranz am mers direct la Erik cerand informatii suplimentare despre echipa cu care vom lupta. Eram pe coridor si il rugam de aproximativ cincisprezece minute sa imi spuna despre puterile celorlalti mai detaliat.

-Eliot, ti-am zis deja ce stiu. Val este activa, este extrem de rapida, Luke este tot activ, are abilitatea de a manipula electricitatea, Brooke este pasiva, poate reproduce orice sunet iar David este activ, provoaca o ameteala crunta celor din jurul lui, iar daca te uiti la el in ochii poti lesina, desi depinde de persoana.

-Stiu astea! am zis urmarindu-l pe hol. Spune-mi cat poate parcurge Val si cata energie consuma? Luke poate produce electricitate sau doar extrage si manipuleaza? Brooke poate reproduce orice sunet? Asta inseamna ca si voci? Poate face mai multe de o data? Care este raza de actiune a lui David?

S-a intors catre mine iritat. M-am oprit drept in fata lui. Mi-a vazut privirea. Chiar nu voiam sa o dau in bara la ceva atat de important. Nu aveam o abilitate ajutatoare, in plus echipa noastra are doi pasivi, dintre care unul (eu) nu poate face nimic. Si-a dat ochii peste cap apoi mi-a pus o mana pe umar aplecandu-se.