Capitolul 1 - Rhythmix
Undeva, în inima Londrei, patru tinere obişnuite cântă în garajul din spatele locuinţei lor. Poate că la prima vedere, pare ceva complet obişnuit. Tuturor ne place muzica, este hrană pentru suflet, este o limbă universală pe care toţi o vorbim. Şi totuşi, de câte ori ne mai permitem să evadăm din cotidian şi să ne bucurăm de muzică? Dacă vom analiza viaţa unei persoane obişnuite din Londra, vom observa cât este de monotonă. Dimineaţa, aceasta trebuie să se trezească devreme. După ce va lua un mic dejun rapid, va pleca la muncă. Se va întoarce acasă seara târziu, unde va ciuguli câte ceva şi apoi se va face comodă pe canapea, uitându-se la televizor, până va adormi, pentru ca mâine istoria să se repete. În fiecare zi, aceeaşi rutină. Pentru ce merită să mai trăieşti, dacă ziua de mâine nu-ţi rezervă nimic nou?
Aceste tinere însă au cutezat să se elibereze de această monotonie zilnică. Cântând, sufletul li se umple de bucurie, iar viaţa capătă sens. Acum, scopul lor în viaţă este să ajungă artiste. În sfârşit, au pentru ce trăi.
____________________________________________________________
- Fetelor, sunt frântă! spuse Jade. Propun să facem o mică pauză şi apoi să mai repetăm o dată.
Jade se trânti pe fotoliul vechi şi murdar, pe care îl aduseseră din pod tocmai pentru a mobila garajul. Prietenele sale au fost de acord că meritau o pauză.
- Nu uitaţi, audiţia pentru Dirty Harry este în două zile, spuse Jesy.
Acum o săptămână, Jesy vorbise cu domnul Stewart despre un mic concert pe care ea, împreună cu prietenele sale, l-ar putea susţine în Dirty Harry. Stewart hotărâse să le asculte înainte de a le da permisiunea de a cânta în localul său. De aceea, fetele voiau să-l impresioneze.
- Trebuie să cântăm perfect dacă vrem să obţinem permisiunea de a cânta în Dirty Harry. Trebuie să strălucim... Întrebarea este cum vom face asta, spuse Leigh-Anne.
Cele patru fete au schimbat priviri nedumerite.
- Cred că în primul rând trebuie să-i dăm un nume formaţiei noastre, îşi dădu cu părerea Perrie.
- Ce idee excelentă! exclamă Jesy. Ce aţi spune să ne numim The Sundays*?
- Sau poate The Bows? Ar fi un nume excelent! spuse Jade.
- Eu cred că ar trebui să ne numim Nachos, zise Leigh-Anne.
Perrie le privea îmbufnată pe prietenele ei care începuseră să se certe, fiecare spunând că ideea sa era mai bună.
- Fetelor, încetaţi! strigă Perrie. Cred că ar trebui să ne gândim mai întâi ce ne face atât de speciale şi apoi să hotărâm numele trupei...
După un timp de gândire, Jesy spuse:
- Eu cred că ritmul este ceea ce ne deosebeşte de ceilalţi.
- Exact! spuse Perrie. Ne putem numi ... ăăă... Rhythm... Rhyt... Rhythmix?!
Părea un nume destinat succesului! Fetele au căzut de comun acord că era un nume grozav. Dar uhm... am terminat aici.
Cortina cade, lăsându-le pe fete să repete în continuare.
* The Sundays - denumire după trupa de fete The Saturdays
_____________________________________________________
Continuarea pe 19.03.2014