Flori de cireş

"Eşti una dintre noi acum!"

    Mai aveam puţin şi vedeam parcul.Lui Shin îi străluceau ochii şi pe faţa lui se citea "sunt fericit".Nu înţelegeam ce mare lucru ar putea să-l facă atât de bucuros

    -Yaho!Genki?întrebă el în japoneză către grup.

    Feţele lor mi se păreau cunoscute.Normal,erau şi colegi de la noi din clasă. 

    -Hai,genki desu.răspunse un băiat din gaşcă.

    -Uitaţi,ea este Kate.O bună prietenă.începu Shin în engleză.

    M-au analizat toţi din cap până-n picioare.

    -Bună!au strigat toţi în cor.

    -Bună...am spus eu cu un glas stins şi mi-am băgat privirea în pământ de emoţi.

     Băieţii s-au aşezat pe o bancă din parc.Shin glumea cu ei,iar eu stăteam cu fetele.Erau toate aşa de...drăguţe.Şi nu eram singura cu ochii normali.Mai erau încă 2 fete din rasa albă,iar celelalte 3 erau asiatice.

     -Bună Kate,eu sunt Flor!spuse o fată brunetă cu nişte ochi verzi,calzi şi prietenoşi.

     -Bună!am răspuns eu la gestul ei amabil şi am dat mâna cu ea.

     -Eşti din America,nu?întrebă ea politicos.

     -Da...din Denver.Tu?

     -Eu sunt din Argentina,Buenos Aires.

     -Ai primit şi tu o bursă?întreb eu.

     -Da,domnul Masashi a fost foarte drăguţ şi l-a pus pe Daisuke să mă înveţe japoneză.Ca să mă mai descurc.

     -Şi mie mi s-a întâmplat la fel,domnul director l-a pus pe Shin să stea pe capul meu.zic eu zâmbind.

      Flor începu să râdă.

     -Da...Daisuke mai avea puţin şi venea cu mine la baie!exclamă ea printre râsete.

    Mă uitam la Flor.Avea un zâmbet sincer şi frumos.Şi celelalte fete păreau prietenoase.

     -Dar acum,sincer,au fost drăguţi că ne-au ajutat.Eu cred că mă pierdeam de tot prin Tokyo fără el.spuse ea cu o faţă serioasă.

     -Asta aşa e.i-am răspuns.

     -Kate,ele sunt Claire,Kimiko,Ayame şi Hiroko.

     -Şi eu am primit o bursă...şi un tembel care să se ţină după mine.spuse o fată blondă,cu accent franţuzesc.

     -Kate,încântată.şi dau mâna cu ea.

     -Sunt din Paris,Franţa.spuse ea cu un zâmbet larg.

     -Cât de tare!Vreau tare mult să merg în Franţa.exclam eu cu ochii mari.

    -He-he.Poate o să mergem împreună.

    -Ce frumos ar fi!

    Apoi m-am împrietenit şi cu celelalte fete care erau japoneze.Ştiau engleza la perfecţie,puteam să le înţeleg foarte lejer.

     Eram fericită,că îmi făcusem prietene.Şi toate,foarte inteligente,drăguţe şi prietenoase.Îmi aminteau de Rox.Abea aştept să-i fac cunoştinţă cu ele.

     Am plecat către banca băieţilor.Când am venit noi,s-au oprit din râs şi se uitau frumos la mine.

     -Bună!au strigat 2 în cor.

     M-am uitat mai bine la ei şi am observat că erau gemeni.

     -Bună.am răspuns.

     -Eu sunt Hiromi.

     -Iar eu sunt Hiroshi.

     -Gemeni huh?întreb eu.

     -Da!au răspuns amândoi în acelaşi timp.

     -Doar că eu sunt ăla mai frumos.se lăudă Hiromi.

     -Ba nu!răspunse furios Hiroshi.

     Au început să se bată(aşa,ca fraţii) şi să se certe în japoneză.Erau foarte haioşi,nu am putut să mă abţin şi am râs împreună cu fetele.

     -Ei sunt nebunii clasei.adăugă Kimiko.

     -Oi fi eu nebun,da' nu urât ca tine!exclamă Hiromi către Kimiko.

     Cred că erau atât de îndrăgostiţi unul de altul,că au ajuns să se tachineze.

     -Umflatule!Kimiko scoase limba la geamăn.

     -Ce kawaii eşti,Kate-san.spuse Hiroshi.

     -M-mulţumesc.Cred.răspund eu.

     Shin era tăcut şi supărat.Habar n-am de ce.

     Apoi m-am mai împrietenit cu ceilalţi 3 băieţi:Daisuke,Haru şi Kei.Erau foarte politicoşi.

    Am plecat toţi veseli prin parc.Făceam plimbări aiurea.Nu vroiam să ajungem într-un anumit loc.Vroiam să explorăm natura.

      Toată gaşca era în faţă.Numai Flor şi Daisuke rămâneau tot timpul în urmă.Se ţineau de mână şi se sărutau când nu ne uitam noi.Ce drăguţ...

     Am stat o zi întreagă în parc.Ne-am plimbat cu vaporaşul,ne-am dat cu maşinuţele,ne-am dat în leagăne şi am mâncat vată de zahăr.Cred că nu am râs o viaţă întreagă cât am râs azi.

    S-a întunecat,aşa că am plecat cu Shin spre casă.

    -Te-ai distrat?întrebă el.

    -Da!Foarte mult.

    -Mă bucur atunci.răspunse el cu un zâmbet discret.

    -Mulţumesc.spun eu şi fără să vreau,l-am luat în braţe.Se pare că mâinile şi picioarele mele nu prea mai ascultă de mine.

     -Cu p-plăcere.spuse el scurt.

     Mi-a răspuns la îmbrăţişare...Eu eram cu faţa în pieptul lui tare,dar cald.Am inhalat mirosul lui şi am început să visez.Dar îmbrăţişarea asta nu a durat foarte mult,pentru că eu am rupt-o.Suntem prieteni,ce naiba.

      Am ajuns acasă,m-am băgat direct în pat şi am început să mă gândesc la tot ce am făcut astăzi.A fost cea mai tare zi.