Stii sentimentul ala...cand mergi pe strada si parca cineva te urmareste.Te uiti in urma si nu vezi pe nimeni,dar tot stai cu frica,si simti nevoia sa te asezi pe jos,sa te faci ghem si sa vina cineva sa te salveze?Aia e viata,este sentimenul ala de neajutorare,de frica,de neliniste.Incerci sa scapi,si nu stii de cine....
Asta sunt eu,Marieta.Nu am mai iesit din casa de 5 luni.Am 16 ani si locuiesc intr-un apartament.Singura.Parintii mei sunt regizori si nu trec pe acasa.Se presupune ca eu fac scoala la domiciliu,adica pe Skype cu o profesoara din China.Ea este singura mea prietena.Nu stiu de ce,dar nu simt nevoia sa cunosc persoane noi,nu simt nevoia sa vad un film cu cineva.Toata ziua desenez,ascult muzica si invat.Am tot felul de conturi pe tot felul de retele de socializare.Peste tot sunt anonima.Vorbesc cu oameni,dar nu despre mine,ii ascult,adica...vad ce imi scriu si sunt non-stop aici pentru ei.Cel mai bine ma intelegeam cu un tip Max.A incercat sa se sinucida,dar am vorbit putin cu el si a realizat ca viata lui e frumoasa.Mai era o tipa Ana,a incercat sa isi omoare mama....Dar veddeti?Pleaca...dupa ce ii ajut,pleaca,dar,m-am obisnuit,Daca asta mi-sar intampla in real?Daca as iesi pe strada si..as pati asta?Ar fii asa de rusinos,si stupid,o sa incep cu o zi normala....
Ma trezesc,imi deschid laptopul si pun ceva muzica.De obicei OTEP.Imi fac cafeaua si ma asez in varful patului.Probabil va intrebati cum imi fac cumparaturile.Le comand pe net.Eu trebuie doar sa deschid usa si..pam pam,am mancare.Revenim,astept sa ma contacteze Yamy-profa-.Stau cam 3-4 ore cu ea in timp ce imi preda,si nu va ganditi la matematica,romana,sau..mai stiu eu...ea imi preda viata,imi spune ce si cum trebuie facut,si nu ma judeca pentru alegerile mele.Mereu spune"cand vei fii pregatita,iti vei lua zborul"
