Capitol.1
Deschide asta : http://www.youtkpube.com/watch?v=F-4wUfZD6oc&feature=
Ajungi în momentul în care numai poţi..în care simţi că nu mai eşti..în care simţi că nu eşti tu...în care NU eşti tu..ajungi într-un punct care te omoară,dar totuşi eşti viu..
Probabil ei ar râde de tine..de ce? crezând că eşti un om ciudat care a greşit planeta şi locul..din păcate pentru ei..şi pentru tine chiar...momentul în care nu ştii ce înseamnă fericire..în care nici măcar un perete nu te mai înţelege..şi da..trăieşti degeaba..se zice că în depresie vezi numai lucrurile rele...dar nu şi pe cele bune..DAR UNDE NAIBA SUNT NENOROCITELE ĂLEA DE LUCRURI BUNE?! Asta este tot ce te întrebi..înseamnă că ai o minte oarbă...şi atât...
E atât de greu...să..să nu ştii ce gust mai are prietenia adevărată..să nu ştii cum e să o vezi pe mama ta machiată..şi să-i poţi spune tatălui tău orice lucru..sau să..să vorbeşti cu sora ta,dar defapt e doar un simplu spirit şi o poză..sau poate numai este nici acea poză...să ai fraţi şi nici ei să nu-şi dea seama că exişti..şi i-auite surpriză..ai sentimente...să ai prieteni care se dau drept prieteni,dar te judecă din cauza depresiilor tale...
Eu sunt Anne...o fată simplă..chinuită de viaţă..o fiinţă rătăcită printre oamenii normali..o fată..defapt..poate un monstru pentru toţi ceilalţi...un om rătăcit pe pământ...poate un înger care vrea să se întoarcă în lumea lui...
Locuiesc la marginea NY..o familie modestă,o casă simplă...cu o privelişte simplă..e marginea NY doar... locuiesc împreună cu fratele meu mai mare şi cei doi părinţi ai mei...mama...cel mai frumos cuvânt pe care-l rostesc vreodată...dar din păcate...ea nu ştie cât de mult înseamnă pentru mine...o femeie..simplă,cea mai frumoasă pentru mine,dar poate nu şi pentru ceilalţi..boala a doborât-o şi cea mai mare frică îmi este de moarte..de moartea ei..îmi este teamă că o voi pierde când am cea mai mare nevoie de ea...ciuruită de operaţii..numai arată a un om normal...deşi am numai 14 ani,ea are 55...poate bătrână pentru alţii,dar nu şi pentru mine..
Tata..mhm..poate vi se pare ciudat,dar eu nu prea pot rosti cuvântul tată..poate e doar o simplă persoană care locuieşte cu mine în casă..nu.nu e vitreg..e tata...îl iubesc..doar pentru că mi-a dat viaţă..şi că poate pentru unele momente m-a iubit...doar atât...dar din momentul în care a ridicat cuţitul la mine...inima mea..nu prea îl mai are ca tată...
Fratele meu..unul dintre fraţii mei..am 4 fraţi..mulţi pentru alţii,dar nu şi pentru părinţii mei...da..am ajuns să-mi pese atât de mult de părerea celorlalţi...să revenim..fratele meu..Caron...un tip de aproape 20 de ani care îmi mănâncă zilele..deşi îl iubesc cel mai mult..nu m-am descărcat niciodată la el sau să-i spun cât de mult doare când mă jigneşte..nu ..pentru că ar râde de mine mai rău decât ar fii făcut-o înainte..din 4 fraţi niciunul nu mă înţelege...ceilalţi sunt la distanţă de mine şi uneori ajung la momentul în care gândesc că nu mai ştiu de existenţa mea...
Prietenii mei..mmm..aşa îi numesc deşii sunt doar nişte amici...eu spun că mă înţeleg,dar nu este aşa...şi sunt sigură de asta...uneori şi ei râd de depresiile mele..dar...this is my shity life...la cine mă pot descăra cu adevărat? Sora mea..care din păcate pentru mine...vorbesc numai cu o poză de a ei...e acolo sus..şi ştiu că încă mi este alături,ştiu că mă ocroteşte cum poate...ştiu asta şi dacă aş putea..uneori..tot ce am nevoie este doar o îmbrăţişare din partea ei..şi urăsc..pentru că de fiecare dată..mintea şi inima mea nu-mi zice decât atît: "Ea poate era singura dintre toţi din jurul tău care te-ar fii ascultat şi te-ar fii înţeles.."
Mda..momente de shity life,but...
