Escape

**7 miliarde de oameni pe planeta, iar eu sunt singur. Nu fizic, ci sufleteste. Intotdeauna am visat la afectiunea pe care nu am simtit-o niciodata, m-am intrebat cum este sa fi iubit si sa iubesti la randul tau. In momentul de fata as putea sa ma indragostesc si de o persoana care doar imi zambeste.**

Mi se spune Kira,in curand voi implini varsta de 18 ani, desii majoritatea asteapta cu nerabdare aceasta varsta, pentru mine este un cosmar. Cu trecerea fiecarei zi ma apropii de probabilitatea de a-mi pierde libertatea, nu ca acum as avea prea multa, insa macar nu sunt intr-o inchisoare. Viata mea nu este tocmai roz, din potriva,este o mizerie. Mama mea a murit in timpul nasterii, iar tata m-a blestemat pentru asta dand vina pe mine de moarte ei pana la aceasta varsta, prin batai, injuraturi si batjocoriri. Fratele vitreg mai mare, Jake, este un nenorocit ce se crede stapanul meu. De trei ani sunt obligat de el sa ii fac bani prin afaceri cu droguri, si da, din acest motiv as putea sa ajung la inchisoare. In acelasi timp trebuie sa merg si la liceu, de-abia ajuns in clasa a XI - a din cauza notelor mici.

~~

       Ceasul imi suna ca deobicei la ora 7:00 pentru a-mi putea anunta inceputul unei alte zile de cacat, ma trezesc cu greu din patul cald si moale pentru a ma pregati de scoala. Ma uit in oglinda din baie si imi examinez chipul, ochii albastrii, tulburi cu noante de cenusiu, parul brunet si buzele rozalii. Piersingul din buza de jos mi l-am pus acum cateva zile in scopul de a-i consuma banii fratelui meu ca o mica razbunare a faptului ca eu imi riscam libertatea zi de zi, iar el nu-mi dadea nici o moneda. Pentru acest mic fapt am fost pedepsit cu batai de la tatal meu, vanataile si ranile inca fiindu-mi vizibile pe corpul slab.

      Scoala...al doilea iad pentru mine. 

-Kira! te-ai mai obosit sa vii la scoala? intreaba ironic vocea ce o cunosteam foarte bine. ~Era tipul din ultimul an, Ivan, pe care eu il uram din tot sufletul. Dupa ce ca viata mea era groaznica acasa, mai trebuia sa fiu enervat si la scoala de catre un nenorocit ingamfat.~

M-am uitat in jos nevrand sa dau de ochii lui de un verde pur, insa m-a prins de brat si m-a smucit in asa fel incat sa-mi vada ochii. Parul lui era de un negru taciune, corpul era bine facut fiind de o mie de ori mai puternic ca mine, avea cateva tatuaje pe maini si piept.

-Doar nu crezi ca poti trece de mine ca si cum nu m-ai vedea, cuvintele iesindu-i cu un mic raset.

-Ma grabesc! am spus eu printre dinti.

-Pleci nu mai daca vreau eu, si data viitoare cand te voi intreba ceva ar fi bine sa-mi raspunzi, acesta ma impinse in clasa in care aveam ora si ma lasa sa cad pe joc el plecand mai departe.

-Ce nenorocit, am mormait eu pentru mine. M-am ridicat destul de repede pentru ca deja starnisem cateva rasete in clasa, colegii ma considerau deja un ciudat si nu aveam de gand sa le mai dau motive de a ma batjocori. Mi-am bagat castile in urechi desii profesoara intrase in clasa, nu aveam  chef sa-i aud vocea enervanta predand, asa ca toata ora am stat si m-am holbat la ploaia de afara.

   Cand s-a sunat m-am ridicat repede pentru a iesi din clasa, insa din cauza neatentiei pachetul in care tineam marfa ce trebuia vanduta dupa ore mi-a cazut pe jos. Spre marea mea fericire nu vazuse nimeni asa ca am bagat-o repede la loc in ghiozdan. Am iesit din clasa rapid cu ghiozdanul in mana insa o alta m-a oprit apucandu-ma de umar, era Ivan, am injurat in minte si m-am smucit pentru a ma elibera, acesta mi-a prevazut miscarea asa ca mi-a pus o piedica ajungand astfel sa ma sprijin de el.

-Ai grija dulceata daca nu vrei sa te ranesti, a spus el ranjind malefic.

-Nu cred ca stii tu ce sunt alea rani, am rostit incet si rece. In fine, de data asta ce mai vrei?

-Vreau sa stiu ce ascunzi. ~aceste cuvinte m-au facut sa ma ingrozesc, a vazut, sunt sigur de asta~

-Nu stiu despre ce vorbesti....

-Oh, ba da, stii. Si imi vei spune chiar tu.

-Si daca nu vreau sa fac asta? vocea imi era putin ragusita.

-Atunci probabil vei regreta. 

Printr-o miscare rapida mi-a smuls ghiozdanul din mana.

-Nu! am urlat eu. Nu ai dreptul sa faci asta! am spus, insa pe un ton mai jos.

-Nu am dreptul zici?! a ras el zgomotos. Ma faci sa rad baiete, am dreptul sa fac ce vreau. Acum hai zi, ce ascunzi aici?

-Nimic.

-Bun. Tu ai ales calea asta....

Acesta s-a indepartat punandu-si ghiozdanul meu in spate, eu fiind nevoit sa alerg dupa el pentru a-l putea recupara.

-Stai! am tipat eu. Nu face asta!