Capitolul 3. Ce s-a întâmplat cu Susan?

406 29 1
                                    

Restul zilei trecu destul de greu. L-am mai zărit de câteva ori pe Alex pe hol, dar acesta nu m-a mai băgat în seamă, chiar dacă știu că m-a observat. Ce înfumurat! îmi zic. Tipic băieților ca el. Ziua nu a fost însă un eșec, după cum credeam. Mi-am făcut o prietenă, pe Kimberly. Cred că o pot numi așa, chiar dacă m-am plictisit la poveștile ei de tocilari și m-am gândit în mare parte la băiatul pe care il idolatrizează din generală. Pe lângă asta, Kay nu a fost un dezastru absolut.

-Ne vedem maine, Kim! rostesc eu.

Aceasta zâmbește inocent.

-Bună, Lexi! aud o voce.

-Alex, bună din nou! rostesc încercând să par nepăsătoare.

La urma urmei, sunt destul de furioasă că m-a ignorat, dar zâmbetul acesta al lui...

-Kay, fratele ei!

-Încântat! rostește Alex, întinzând mâna spre el, dar nu primește o strângere.

Kay vrea să pară intimidant și nu înțeleg de ce. Super! îmi zic. Acum și-a ales să facă pe ciudatul, chiar în fața lui Alex.

-Eu sunt Kimberly! Cred că mă cunoști. Adică am povestit săptămâna trecută în laboratorul de biologie despre ciupercile saprofite.

Serios? îmi zic. Despre asta au vorbit? Cu greu mă abțin să nu râd.

-Nu știu ce sunt alea...în fine. Lexi, vroiam să te învit sâmbătă la petrecerea de început de an școlar, cum ești nouă, m-am gândit că...

Se oprește deoarece Kay rămâne la fel de serios.

-Adică toți...pe toți trei vreau să vă invit! se bâlbâie Alex.

-Mulțumim! O să vad dacă am chef! rostesc eu încă furioasă pe el.

-Bineînțeles că vom fi acolo! exclamă o Kimberly în culmea fericirii.

-Ok, atunci...ne vedem..pa! rostește un Alex puțin derutat.

Kim mă îmbrățișează.

-Nu pot să cred că Alex m-a învitat la petrecerea lui!

Defapt, eu am fost cea invitată! gândesc, dar nu am de gând să îi stric bucuria cu vreo replică și o las să plece acasă fericită.

-Hei, ce a fost cu atitudinea aia? ma iau apoi de Kay.

-Ce vrei să spui?

-Oh, te rog! De parcă nu am văzut cum încearcai să îl intimidezi.

-Poate doar nu îmi place tipul!

-Ce!? Nici măcar nu îl cunoști.

-Serios, Lexi. Un baiat de bani gata, superficial, abia dacă leagă două vorbe și voi sunteți leșinate după el.

-Wow, i-ai făcut profilul complet. De când ești tu expert în cunoașterea oamenilor? Pentru a cunoaște oamenii trebuie să stai în preajma lor, stii?...

Discuția nu mai continuă deoarece sosește....Holly- zâmbet larg. Urcăm, iar la insistențele lui Kay aceasta ne face turul comunității. Ajungem la celălalt capăt al orașului.

-Acolo, pe dealul acela, e cimitirul. Mama voastră, Samantha e îngropată acolo.

-Putem să oprim? Chiar aș dori să îl văd.

-Mie mi-e somn, rostește Kay.

Pentru Kay, odată ce un om a murit, a dispărut complet. Nu e ca și cum la mormânt o să îl simți mai aproape. Aceea e doar o groapă cu oase și atât.

Pradatori de noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum