Începutul lui Beth

Chestii dubioase

                               Unu

Încercând să deschidă un borcan cu castraceți și-a amintit de hainele din cameră care trebuiau spălate de două zile. A lăsat borcanul pe masă si s-a dus în cameră.
Un miros îngrozitor i-a stârnit curiozitatea si a facut-o să se puna pe podea pentru a se uita sub pat, a dat toate pânzele imense de păianjen la oparte si a găsit un sandwich vechi, probabil de câteva săptămâni.
-Măi, măi, măi...
A dat din umeri si l-a aruncat pe undeva prin cameră.
A strâns toate hainele si le-a aruncat în mașina de spălat.
-Acum trebuie să mă întorc la acel borcan de castraveti, spune ea oftând si ținându-și mainile încrucișate.
Deschide ușa "minunatei" bucătării si observă că borcanul era desfăcut. Capacul căzuse în mod inesplicabil de pe masă în momentul in care și-a făcut simțită prezența în încăpere. Speriată, își scoate cuțitul din spatele pantalonilor.
Cine e acolo? Nici un răspuns. După câteva secunde de teroare, un sunet ciudat se aude afară, ca și cum ar cădea cineva dintr-un pom, îndreptându-și privirea spre geam observă un bărbat înalt îmbrăcat în negru care fugea din grădină. Speriată, iese din casă și pleacă in urma bărbatului în negru. Inima îi bătea atât de tare în piept încât îți puteai da seama că frica se instalase de-o vreme...
Se uită în stânga, în dreapta, dar nu-l mai zărește, însă observă ceva strălucitor în iarbă. Cu niște mișcări lente ca de felină, se apropie de chestia  strălucitoare. Se apleacă si i-a în mână obiectul, acesta fiind un lănțisor foarte frumos, cu o piatra neagră, strălucitoare în formă de inimă. Se mai uită odată în toate părțile, apoi intră în casă neluându-și privirea de la acel lănțișor. Se aruncă pe canapeaua din sufragerie și continuă sa-l întorcă de pe o parte, pe alta trăznindu-i un sentiment de melancolie. I se părea foarte familiar, era sigură că la mai văzut undeva, dar ea încă continuă să aibă pierderi de memorie.
Dintr-o dată telefonul vibrează în buzunar. Clipește de două ori și fără să mai stea pe gânduri, răspunde la telefon fără să se mai uite cine o caută.
-Alo?
-Salut Beth! Sunt Alissa, voiam să vorbim în legătură cu petrecerea lui Brad...
Beth oftează adânc și începe să se joace cu firele de la fața de perină.
-Nu vin.
-Dar de ce? Mereu ești preocupată cu învățatul. O să fie și Jack acolo, spune Alissa cu o voce tristă.
-Pe tine te preocupă Jack, Aly. Nu înțeleg cu ce m-ar ajuta pe mine...
-N-am cu cine să merg și știi bine că fără tine sunt un nimic.
-Aly...
-Te rog Beth! Nu este decât o seară, atât!
La insistențele Alissei, Beth cedează înfrântă.
-Bine, vin...
-Vai, n-ai idee cât îți mulțumesc! Ești cea mai tare!
Închide apelul și schițează un zâmbet. Jack nu pare tipul potrivit pentru Alissa, dar Beth nu vrea să se bage. Alegerile pe care Alissa le va lua în viață vor fi cu siguranță inteligente.
După ce a făcut un duș lung, se îndreptă spre cameră. Scârțâitul pardoselei devenea enervant pe zi ce trece. Nu era genul care să se plângă dar oricum, ceva mai bun nu avea. A deschis ușa camerei și și-a luat dintr-un dulap mai antic, o rochie cu o culoare pastelată lăsându-i umerii la vedere, primită cadou de la prietena ei cea mai buna, Alissa. Părul l-a lăsat să cadă pe spate, iar in picioare și-a pus niște tocuri joase, negre.
Era pregătită pentru seara în care se va plictisi de moarte. Își verifică telefonul din 5 în 5 minute pentru a se asigura că nu pierde niciun apel important. După 20 de minute de plictiseală, telefonul sună.
Era Alissa
-Alo, Beth? Sunt în fața casei tale. Fratele meu mi-a promis că ne duce la petrecere în siguranță.
-Ok...Eu sunt gata. Cobor jos imediat.
A închis apelul și a luat-o la fugă pe scări pentru a nu fi așteptată prea mult timp. Prietena ei stătea rezemată de mașină, cu telefonul în mână. Beth și-a așezat rochia ca nu cumva să fie șifonată, și s-a îndreptat spre cei doi.
Shane, un băiat de doar 18 ani, a urmărit-o în secret cu privirea preț de câteva clipe. Purta niște blugi negrii mulați, teniși negrii și un tricou alb. Parul era de culoarea cafelei iar ochii erau negrii și te puteai pierde ușor în ei.
Alissa era îmbrăcată într-o rochie galbenă, care o puteai observa de la chilometrii. Părul ei roz era prins într-o coadă de cal.
-Bună! Spune Beth ușor rușinată.
-Bună...spune Shane din mașină neobosindu-se să iasă pentru a face cunoștință cu Beth.
-OMG! Dar arăți superb! Exclamă Alissa.
Beth se rușinează și zâmbește larg.
-Mersii...
-Mergem?! Spune Shane plictisit.
Alissa își dă ochii peste cap și se aruncă în mașină. În schimb, Beth se ramarcă de către Shane prin eleganța cu care se urcase în mașină și își aranja rochia.
Shane aprinse radio-ul si se lasase dus de valul melodiei preferate.
-Shane, aici!
Shane tresare si opreste în mijlocul străzii.
-Ce?!
-Am ajuns tontule!
Shane suspină și se uită în altă parte rușinat.
Cele doua prietene se dau jos din mașină și își fac marea intrare.
Brad le observă și...