mi-ai acoperit sufletul
cu umbra ochilor tăi
sticloși, vii și luminoși.
umbra cea imensă
a ochilor tăi minusculi
s-a îndepărtat ușor,
ușor,
de pe-al meu suflet firav.
a plecat, lăsându-l singur.
acea umbră nu mai este,
sau poate mai este.
mai este, sigur mai este,
numai în gând
mai îmi este ...
și, în schimb, tu ai rămas
pe-al meu suflet, tu, toată,
că o pată, ca o umbră moartă.
CITEȘTI
Sângerări
Poesiapoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
