Let me love you

1. Un nou inceput

- Alessia! Haide, e timpul sa te trezești. Ai avion in 40 de minute. *vocea mamei imi distruge toate visele.
- 40 de minute?! Mama de ce nu m-ai trezit mai devreme?! * tip eu nervoasa, stiind ca 30 de minute imi ia numai sa ma ridic din pat..de data asta nu va mai fi asa. In 5 minute am fost in picioare. In 10 minute mi-am facut rutina de dimineata si am luat micul dejun rapid.
In timp ce invarteam lingura in bolul cu cereale in fata mea apare Beatrice.
- My God, Alessia in 15 min trebuie sa fim in aeroport si tu esti la masă?! *Beatrice
- Ă.. scuze, asta i se datorează mamei. Nu m-a trezit mai devreme..
- Ai 18 ani, prințesă.  Teoretic esti adult. Trebuia sa te trezești SINGURA  *spune Beatrice accentuând cuvantul "singura "
- Mda..bine..

***
 - Uite, Alessia! Uite ce mic pare totul de aici din cer. *Beatrice
- Doamne, Bea.. suntem in aer , nu in cer. Inca nu am murit, cred.  *spun amuzata de figura Beatricei
 
***
 Am ajuns in sfârșit in Londra. Vremea nu pare prea prietenoasa.  Vantul se joaca in buclele mele. Norii se aduna desupra noastră formand o perdea in fața soarelui acoperindu-l in totalitate.
- Ale, asta cred ca e campusul unde vom sta. *Bea
- Dap..
In fata campusului stateau vreo 5 baieti fumând si cu cate un pahar de bere in mana. E clar, anturaje proaste. Pășesc cu frica apropiindu-ma de campus .
Bea observa nesiguranța mea si se opreste din mers.
- Bea, ce s-a întâmplat?
- Tu sa-mi spui. * imi raspunde Beatrice hotărâtă
- Ăm..pai.. tu te-ai oprit.
- Alessia, de cand am ajuns in fata campusului te tot holbezi la unul din baietii aia si pari nesigura. Ce ai patit? Nu cumva ti s-au cam aprins călcâiele dupa baiatul cu ochii verzi..?*spune Bea chicotind
- Sht! Doamne Beatrice! Cum poti sa spui asa ceva? In primul rand vorbeste mai incet. Poate ne aude. Si in al doilea, nu m-as indragosti niciodată de un golan.
- Da , da. Tu fata cuminte.  Ia stai! Dumnezeule,  Sia ( da, o noua porecla de la Bea) . Nu cumva astia sunt baietii de la One Direction?!!!! OMGGGGGG.
Dupa aceasta scena, Beatrice a fugit la ei blocându se in fata lor , mai apoi cerandu le un autograf si o poza. O priveam amuzata, si izbucnind in ras gândindu-mă la faza anterioara cand Bea a scapat bagajul .
Am observat ca tipul cu ochi verzi ma privea insistent mirat de faptul ca eu nu sarisem pe ei la fel ca Bea sau alte fane. Nu sunt fana 1D , drept urmare nici nu stiu care e numele tipului cu ochii verzi. Sa nu va imaginati ca imi displace trupa lor, nu. Sunt o trupa buna, dar pur si simplu nu ascult.
I-am adunat bagajele Beatricei de pe jos si am strigat-o pentru a putea intra in campus si a ne instala in camera. Recepționera ne-a spus ca putem sta deocamdata la etajul 3 camera 305 impreuna. Dar dupa o sa ne schimbe cu alti colegi de camera fiindca asa stau regulile pe aici. Ne-am întristat auzind asta dar am urcat in camera. Era o camera destul de mare, cu 2 paturi, fiecare in partea unui perete. Baia era destul de ok. Un televizor de marime medie. In concluzie, nu sunt camere rele, asa cum se zvonea. Ma intreb cine sunt vecinii, știți voi, cei care au camera in fata usii noastre.
Am iesit impreuna cu Bea, si am observat ca in camera intrau tipul cu ochi verzi si inca un tip cu ochi albaștri si par blond.
- Dumnezeuleee, 2 dintre membrii trupei 1D stau vizavi de noi!!! * a strigat Bea cat a ținut o gura.
Gata! Deja ne-a facut de cacao. Baietii au chicotit si au intrat in camera dar nu inainte ca baiatul cu ochi verzi sa mi arunce o privire... SEDUCĂTOARE?! Ce tot gandesc? Doamne.
- Beatrice ce e in capul tau?
- creierul? In al tau?
- Cand ai verificat ultima data daca e acolo? Beatrice a chicotit si ne-am continuat drumul prin campus.
Deodată toate luminile s-au stins , se facuse bezna. Ce se întâmplă?!
- Ale ... mi-e frica? Ce tocmai se intampla? *Bea
-  Ă..ă... NU ȘTIU! * Am tipat speriata
 ....

Hey prieteni! Sper sa crestem cat mai repede. Stiu, nu e foarte interesant începutul dar va promit ca vor urma capitole muult mai bune. Deasemenea este primul capitol. Sper sa il postez tot azi si pe al doilea