Escape

Chapter 1

Tipul mergea mult prea repede! Nici nu mi-am dat seama când am ajuns într-o zonă pe care nici măcar nu o cunoșteam. Afara se înserase, iar blocurile înalte ce mă înconjurau formând un labirint făceau ca totul să fie de-a dreptul întunecat și chiar înfricoșător, cel puțin pentru mine, având în vedere ca sunt o persoană mai fricoasă. Mă tot învârteam ca un fraier speriindu-mă de orice mișcare din jur pe care o auzeam. Ceva m-a tras brusc în spate apucându-ma de mijloc și târându-ma până într-un colț al străzii.

- Ivan?...am întrebat nesigur.

- Cine ar trebui să fie acest Ivan? am auzit răspunsul / întrebarea unei voci masculine mai răgușite. Nu mă cunoști nu-i așa? ei bine, eu te cunosc pe tine, și ar cam fi trebuit să-mi dai ceva.

Am vrut sa ma întorc pentru a-i vedea fața persoanei dar am simțit o mică tăietură la gât dându-mi seama ca ținea un cuțit de-a lungul gâtului meu așa ca tot ce am mai făcut a fost să înghit în sec.

- Nu am idee despre ce vorbești, vocea îmi era vizibil speriată.

- Păi ar cam trebui să ai, altfel nu-i de bine. Se presupune că trebuie să-ți faci treaba. Unde e marfa pe care mi-a promis-o fratele tau?

- Nu e fratele meu! m-am trezit țipând eu.

- Nu ma interesează pe mine ce e sau nu, ceea ce știu ce că îmi datorează ceva.

- Mie nu mi-a zis nimic, așa că dă-mi drumul!

- Dacă nu știi să-ți faci treaba atunci ar cam fi cazul să mori, mi-a șoptit la ureche aceste cuvinte tocmai pentru a avea un impact mai puternic asupra creierului meu, și a avut efect, pentru că la auzul lor m-am blocat. Știam foarte bine că la un moment dat mă voi afla și în această situație având în vedere că aveam de-aface nu mai cu drogați nenorociți, dar totuși nu eram pregătit acum, cine ar fi oricum...

- Dă-i drumul! strigă o voce care pentru prima oară în viață am fost fericit să o aud.

- Tu cine dracu' mai ești?!

Nu s-a auzit nici un răspuns, în schimb un zgomot puternic mi-a răsunat în urechi, eu căzând pe asfaltul rece din cauza sperieturii.

- E mort, îi aud vocea plictisită și indiferentă a lui Ivan.

- MORT?! cum să fie mort? ești nebun? de ce ai făcut asta? o să ajungem la închisoare prostule!

- Singurul loc în care vom ajunge va fi altă parte față de ăsta, așa că mișcați fundul ăla frumos de pe jos.

- Frumos?! când te-ai uitat tu la fundul meu?!

- În fine...parcă nu voiai să ajungi la închisoare deci ar fi bine să te grăbești.

Am făcut cum mi-a zis deșii eram puțin confuz. De ce mă salvase? Ce treabă avea el cu mine și de ce îi păsa? Aaaa...probabil ca să mă poată chinui și enerva în continuare, desigur.

- Trebuie sa ajung acasa.... am rostit după o vreme de liniște, deșii știam ca urma să fiu bătut crunt de către tatăl meu pentru ca am lipsit atata timp și în special de Jake, fratele vitreg...

Ivan se oprise întorcându-se cu fața spre mine.

- Să îți spun ceva puștiule, nu te-am salvat pentru că îmi pasă de tine ci..

- Mi-am dat seama și singur, l-am întrerupt eu.

- Nu am terminat de vorbit! Vei face o înțelegere cu mine, indiferent că ești de acord sau nu.

- Atunci asta nu se mai numește înțelegere...s-a uitat urăt la mine dându-mi de înțeles ca ar trebui sa tac.

- Am dovezi puternice, ceea ce îți aparține este la mine așa că eu fac regulile. Voi face ceea ce vreau cu tine, iar tu nu trebuie să te împotrivești, de asemenea mă vei asculta și vei face întocmai ce-ți spun, altfel tu vei suferi. Te avertizez acum și asta este singura dată când o voi face. S-a înțeles?!

- Ăsta este șantaj...

- Da, este. Altceva mai ai de spus?

- Nu am de gând să fiu sclavul tau.

Probabil această replică l-a enervat, pentru ca s-a avântat asupra mea și m-a împins puternic în peretele de lângă noi. Am simțit peretele rece atingându-mi abdomenul, iar corpul lui cald pe spatele meu, acest lucru provocându-mi un mic fior pe șira spinării. 

- Te voi face să regreți, pentru că ai făcut exact opusul a ceea ce ți-am zis eu.

Nu i-am raspuns neștiind ce vrea să facă. I-am simțit mâna caldă umblându-mi pe suprafața abdomenului urcându-se încet spre pieptul meu unde mi-a apucat unul din sfârcurile întărite făcându-mă să scot un geamăt înfundat, în același timp cealalta mâna îi cobora spre pantalonii mei desfăcându-mi cureaua ce îi țineau de corpul meu slab. M-am împotrivit încercând să mă eliberez din strânsoarea lui dar era mult prea puternic, neputând nici măcar să-l fac să se oprească.

- Înceteaza! am țipat eu, neavând altă alternativă, acesta însă nici măcar băgându-mă în seamă. Și-a continuat activitatea dar pe un ritm mai rapid, eu acum știind ce vrea putând doar să-l înjur în minte. Dintr-o dată mi-a dat pantalonii cu tot cu boxeri jos nerealizând că același lucru a făcut și cu ai lui, limba îi era ocupată cu gâtul și ceafa mea din când in când producându-mi și câteva râni prin mușcături. Văzând că tremur tot i-am auzit un mic râset amuzat și puteam chiar sa-mi imaginez zâmbetul lui satisfăcut și malefic în același timp. Durerea pe care am început să o simt dintr-odata înăuntrul meu m-a făcut să-mi intensific tremuratul incotrolabil și să țip, acesta îmi puse o mână la gură începând să-și îndese câte un deget înăuntrul ei făcându-ma astfel sa tac. Fiecare smucitură a lui în mine îmi provoca o durere pe care nu o mai simțisem niciodată, chiar dacă aș fi vrut sa mă împotrivesc sau să mai scot vreun țipăt  pur și simpu nu mai puteam, eram secat de orice fel de putere, aș fi căzut în orice moment dacă nu mă ținea el.

Iad. Așa se numește locul în care mă aflu. Nu credeam că viața îmi putea oferi mai multă durere decât trăisem eu până atunci, dar se pare că mă înșelasem. 

După ce și-a terminat treaba m-a lăsat să cad pe suprafața rece a asfaltului, apropiindu-se de urechea mea mi-a șoptit:

- Va trebui să te obișnuiești cu asta.

Și a plecat. Lăsându-mă acolo...în durerea aceea....