Psycho Love ~HunHan~ //One-Shots//

Psycho Love

Te rog, oprește-te, mă doare – mă doare fiecare părticică din corpul meu, nu mai rezist de la atâta durere. Simt cum mă scurg cu fiecare secundă care trece, durerea fiind insuportabilă, dar tu nu vrei să te oprești, în ciuda rugăminților mele insistente. Îți face plăcere să mă vezi în halul acesta, demonule, îți face plăcere să hrănești cu sentimentele mele de durere.

Te-ai schimbat foarte mult de atunci, nu mai ești tu deloc. Nu mai există deloc plăcere între noi, nu mai există chimie, și ce e mai important nu mai există iubire. Ai devenit un psihopat.

Ești schimbat total, nici eu nu te mai recunosc, nu știu cu cine am de-a face, te comporți de parcă aș fi jucăria ta, nu-mi mai acorzi acea atenție deloc. Ce-am devenit noi până la urmă? Arat ca și cum am devenit proprietatea ta, a unui psihopat.

Nu mai există atingeri delicate și tandre între noi, doar durere, durere pură, care ție îți provoacă plăcere și satisfacție. Nici nu-ți mai pasă în ce hal mă lași, nu-ți mai pasă ce pățește corpul meu, contează să te simți tu bine.

Cu fiecare noapte, devin și mai slăbit, mai înfricoșat, începând să mă gândesc la o portiță de scăpare, dar îmi e greu să te părăsesc. Chiar dacă mă faci să sufăr, îmi e greu să te las, nu te pot părăsi, Sehun.

— S-Sehun...

Îți șoptesc numele ușor temător, știind că-ți place să-ți spun pe nume doar când gem de durere, acestea fiind sonate dulci pentru urechile tale.

Întunericul a devenit parte din mine acum, am început să mă obișnuiesc cu el, să-i accept perdeaua fină și neagră, parcă știind că aveam să petrecem mult timp împreună.

Acest colț al camerei a devenit acum un loc confortabil, nu mă mai deranjează să stau înghesuit aici și să-mi plâng de milă, îmbătându-mă cu amintirile noastre frumoase, petrecute împreună.

Trebuie să fie primăvară nu? Sau e vară? Nici nu mai știu bine, nu-mi spui nimic, nu mă lași să văd nimic, doar întunericul din tine și întunericul care așterne această cameră.

Nu m-am mai deranjat să țin minte de când sunt aici, oricum îmi pare că a trecut o eternitate, mă simt brusc prea bătrân.

— Îmi e așa dor de zâmbetul tău.

Zâmbetul tău angelic care m-a cucerit din prima, făcându-mi inima să tresară de bucurie, de emoție, eram total copleșit. Și asta nu se schimbase deloc, mereu zâmbetul tău mă făcea să mă comport precum un copil fericit pe lângă tine.

Felul cum îți mușcai buza de jos, mă făcea să mă topesc de pe picioare, simțind cum mă scurg ca o înghețată într-o zi toridă. Iarna nu a mai fost friguroasă alături de tine. Un singur zâmbet, o singură îmbrățișare și simțeam cum ard.

— Ai emoții, mititelule?

— Nu sunt mic.

— Cât pot să te iubesc cum te îmbufnezi, ești așa de scump. Buzele tale sunt un adevărat deliciu, nu mă mai satur de ele.

— T-termină...

— Aww, mititelul meu s-a rușinat.

De ce nu e și acum la fel? Mi-e dor de aceste clipe romantice petrecute împreună. Mi-e dor să stau lipit de pieptul tău, brațele tale să fie încolătăcite în jurul trupului meu, să mă săruți pe buze, să-ți simt din nou buzele, mirosul tău să-mi inunde din nou nările, să mă îmbăt cu dragostea ta, doar dintr-o simplă tingere, chiar și o simplă privire e de ajuns.

— Promiți să rămâi mereu alături de mine?

— Ce e cu întrebarea asta, Sehun, normal ca mereu o sa rămân alături de tine.

— O sa ma topesc din cauza acestui zâmbet. Am ajuns drogat din cauza ta, dar nu regret nimic.

— Și eu sunt la fel, Sehun, dar sunt un drogat fericit, care te iubește și vrea să-și petreacă întreaga viata alături de tine.

Mai ții minte? Mai ții minte promisiunea noastră? Chiar ai uitat tot? Ți sau șters toate memoriile? Momentele noastre au dispărut din mintea și inima ta? Posibil să fie adevărat, din moment ce ești așa de rece.

Scârțâitul ușii se aude din nou, ești pregătit pentru încă o porție de tortură, dar eu nu mai rezist. Sehun, te implor,doar revino-ți, luptă, ești puternic, știu că ești puternic. Pot uita totul, pot șterge totul, pot nega totul, fac să fie un coșmar, nu contează ce și cum fac, dar te rog, revino-ți, fii din nou tu. Vreau să-ți văd zâmbetul, vreau să mă simt protejat de tine, nu vreau să simt teamă și frică. Nu vreau să te urăsc, nu mă fă să te urăsc, știi că nu aș rezista să te urăsc.

S-sehun?! De ce arăți în halul ăsta? De ce ești plin de sânge? Nu-mi place cum rânjești. Nu-mi place deloc, în ce te-ai mai transformat acum? Ce e cicatricea aceia neagră careți acoperă jumătate de chip?

Au, doare, Sehun, nu mai strânge mâna așa tare, nu mai pot suporta așa ușor durerea, am devenit fragil, la orice atingere cât de mică, doare îngrozitor.

— S-Sehun...

Nu-mi place cum mârâii, nu mai fă asta, mă sperii cu adevărat acum, mă faci să-mi fie și mai frică. Ce vrei să faci? De ce mă tragi afară de aici? E prea multă lumină pentru ochii mei. Am stat atâta timp în întuneric încât acum chiar și lumina slabă din cameră era puternică pentru ochii mei.

Răspunde, spune-mi ceva? De ce m-ai adus în mijlocul sufragerii, și de cei mai sunt încă două persoane aici? M-ai adus aici ca să-ți bați joc de mine? Să vezi cât de murdar am devenit?

— Luați-l, eu nu mai am nevoie de el.

C-ce-ai spus? T-tu mă arunci precum un gunoi acum? Nu mai însemn nimic pentru tine? Chiar într-un asemenea hal am ajuns? Nu mai sunt îndeajuns de bun să merit măcar o explicație, cât de mică?

Sunt luat de câte un braț de cei doi tipi și tras cu forța spre ieșire, încercând să mă opun cu ultimi-le puteri. Aveam nevoie de o explicație, trebuie să-mi spună de ce-mi face asta. În încercările mele de scăpare ajung să fiu sedat.

Ochii mi se deschid simțind-ui foarte grei, vrând să se închidă din nou, dar încerc să-i deschid, închizând-ui apoi brusc fiind orbit de o lumină puternică. Unde am fost adus? Voci? Aud multe voci,despre ce tot vorbesc acolo? Și de ce nu pot să mă mișc?Încerc să tip, dar țipătul îmi rămâne blocat în gât, nu puteam nici să spun un cuvânt. Mă simțeam de parcă limba îmi fuse-să tăiată, simțind și-o arșiță puternică în gât. Îmi mișc încheieturile mâinilor, dar degeaba mai mult mă rănesc decât să mă ajute cu ceva.

Pași, se aud pași. Sunt apăsați, e hotărât. Vrea să-mi facă ceva. Devin mai nou un cobai? Sunt aici pentru experimente? Are și asta treabă cu Sehun? E implicat și el?

— Pregătiți-l băieți, e timpul să-l transformăm și pe el. Rânjetul acelei persoane făcea să-ți înghețe sângele în vene, brusc lăsându-se întuneric în salon, Luhan fiind tras de-adevăratelea  în mrejele întunericului.