VARA SI SPORTUL EI NATIONAL

E vara, lucru lesne de remarcat si calendarisic si din punct de vedere al temperaturii. Iubesc natura cu tot ce inseamna ea, imi place sa imi petrec putinul timp liber afara, bucurandu-ma de o simpla plimbare in parc. Dar daca nu as fi o persoana cu mare putere de ignorare si de concentrare asupra lucrurilor care ma relaxeaza, le-as pierde cu desavarsire din cauza sportului national cel mai iubit de romani: spartul semintelor pe strada (este foarte important de specificat faptul ca se intampla pe strada, intrucat nu am nicio problema cu semintele in general, ba din contra, si eu consum, dar la mine acasa, pentru ca ele contin multe minerale si sunt extrem de benefice).

Iesi in parc, sa scapi putin de haosul din oras (sau cel putin, la asta visezi), dar peste tot auzi zgomotul de seminte sparte, care te chinuie mai ceva ca o picatura chinezeasca. Hai sa trecem peste zgomot, ca, daca te concentrezi, te focusezi pe urletul paunilor, pe ciripitul pasarilor sau te holbezi la bobocii de rata, spunandu-ti ca tu vrei in parc sa te deconectezi de tot: de viata cotidiana, de oameni, de stres, de tot, mai prinzi o gura de relaxare.

Dar nu poti, oricate eforturi ai face, pentru ca nu este doar unul care scuipa seminte pe jos, sunt multi, sunt enorm de multi, sunt aproape toti. Nu ii poti numara pe cei care fac acest gest reprobabil, dar ii remarci cu usurinta pe cei care nu o fac.

Cum sa te plimbi prin parc (mare parte dintre oameni in tinuta de gala, cu fondul de ten scurs pe fata, cu tocuri sau, mai nou, cu slapii cu blana, care, ce-i drept, s-au diversificat remarcabil, de la culoare pana la model) facand abstractie, cand, daca te uiti in fata vezi intregul proces de scuipare si de molfaire a semintelor, de obicei cu gura larg deschisa, iar daca te uiti in jos, lasand dracului bucuria de a vedea cativa pomi, te ingrozeste stratul gros de coji de seminte.

Chiar ma gandeam ca as putea sa vand seminte in parc, ca pe vremuri, la coif de ziar, pentru ca nu toti au capacitatea de a preconiza corect cantitatea de seminte de care au nevoie in parc si, cu siguranta, mai raman si fara, lucru care le va provoca stres si disconfort, iar eu voi fi acolo, sa le satisfac aceasta dorinta. Probabil as putea avea un pret mai mare decat la magazin deoarece, in conditii de stres, omul da orice ca sa simta gustul unei samante bine prajite si sarate.

Desi vad aceasta imagine dintotdeauna in spatiul romanesc, nu pot si nu vreau sa ma obisnuiesc cu ea, dar din nefericire, nu am de ales... Vrei parc, suporta smanta, vrei picnic, suporta smanata, fumul, mirosul de mici si gunoaiele, vrei la munte, suporta samanta, coada la telecabina, gunoiul si galagia.

Asadar, mai bine stai in casa, fara seminte, manele si oameni...