Capitolul 6. Sâmbătă seara

308 30 7
                                    


Era ora 5 și jumătate după-amiaza și deja sosisem. Proprietatea Jones era mult mai mare decât mă așteptam. Gradina imensă era plină de oameni, majoritatea de la Spring High. Kimberly deja ne aștepta la poartă. Sau cel puțin cineva care mi se pare că seamănă cu Kimberly. Nu știu cine e persoana asta.

-Ești frumoasă, Kim! Amândouă sunteți! remarcă Kay, iar Kimberly pare să roșească.

-Serios? Adică mersi! rostește ea.

Kim venise cu încă o fată, prietenă de-a ei. Aceasta se îmbrăcase extrem de sexy, cu o rochie roz, scurtă și mult prea mulată. Fata aceasta îmi aruncă o privire de superioritate. Kim era la fel: cu ceva foarte decoltat și extrem de machiată.

-Sunt Olivia, îi zâmbește ea lui Kay.

-Kim, de ce nu ți-ai pus rochia pe care ți-ai cumpărat-o azi?

-Pentru că aceea era de mers la biserică. E o petrecere! Asta înseamnă scurt, strâmt și sexy! se bagă Olivia, aruncându-mi o privire critică. Dacă m-ai fi sunat puteam să îți împrumut și ție ceva.

Ce a zis? în mine se stârnește o furie. Rochița mea, era puțin deasupra genunchilor, largă, dar spatele gol mi s-a părut că mă expune încă prea mult. Bine, acest detaliu nu se vedea de jachetă. Observ că toată lumea de aici e îmbrăcată extrem de sexy și încep să mă simt ciudat. Îmi amintesc apoi de faptul că un băiat, Roy Woodbery, îmi admirase rochița și asta îmi dă curaj să intru așa la petrecere. Dacă Alex va prefera astfel de outfit de prost-gust, atunci cu siguranță nu e pentru mine. Eu nu voi purta niciodată așa ceva.

Olivia, fără pic de jenă îl ia pe Kay de braț și pornește în față.

-E ziua ta norocoasă! Azi nu am partener! îi spune, iar Kay pare încântat.

Tipic! gândesc. Această Olivia nu îmi place și sper că nu mă voi intersecta cu ea prea des.

-Kim, nu știam că ești prietenă cu...ea?

-Nu sunt. Olivia e verișoara mea, dar la școală mă evită pentru că mă vede prea ștearsă pentru grupul ei de prietene. Acum, fiind prima petrecere am mers să îi cer un sfat. Ea participă la toate petrecerile și știe mult mai bine.

-Dar hainele astea...Kim, asta nu ești tu...remarc.

-Dar aș putea fi. Vechea eu nu pare o variantă mai bună.

Mie nu mi se părea nimic în neregulă cu Kim cea normală. Mai degrabă mi se părea ridicolă această încercare de a fi altcineva. În grădină muzica sună tare, lumea dansează. Olivia-barbie eșuată îl acaparează complet pe Kay. Kim dansează cu toată lumea. Wow..la asta nu mă așteptam. Niște băieți aduc băutură și toată lumea îi aplaudă.

-Cea mai tare petrecere! urlă Kim, mai tare decât volumul muzicii. Nu ai idee câte complimente am primit!

Și normal, gândesc eu! De la toți obsedații. Kim bea dintr-un pahar. Probabil că se amețise puțin.

-Ești sigură că ești bine? o întreb.

-Nu m-am simțit niciodată mai plină de viață. Ar trebui să încerci și tu!

Kim cea mult prea veselă dispare din nou în mulțime cu un tip înalt care o cheamă la dans. Perfect! îmi spun. Acum nu va mai trebui să stau cu ochii doar pe Kay. Minutele trec, iar eu stau deoparte și îi privesc, când pe unul, când pe celălalt.

-Te distrezi? aud o voce și mă întorc.

-Alex, bună.

Alex era îmbrăcat într-un simplu tricou alb, cu jeansi și teneși.

Pradatori de noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum