Capitolul 10. Confruntare primejdioasă

369 33 7
                                    




Timp de câteva zile, Roy nu a mai trecut pe la școală și nici cei doi veri ai lui. Mă ardea curiozitatea să aflu ce se întâmplă. De ce s-a întors acest Roman? Oare are legătură cu mine? Roy mi-a zis că întreaga familie e în alertă din cauza vânătorilor. Mă întreb ce plănuiesc și dacă Roy mai e de partea mea. Nu am cum să dau de acesta, deoarece la liceu nu mai vine, sunt pedepsită și trebuie să stau în casă, iar să inventez ceva și să mă furișez din nou pe proprietatea Woodbery e total exclus. Încă sunt vii în mintea mea amintirile din noaptea aceea.

Încă o săptămână a trecut și, după cum mă anunțase Alex, acest oraș merge dintr-o petrecere în alta. Sâmbătă, la lac, toată ziua...ce altceva..distracție. Păcat că sunt pedepsită. Relația mea cu Alex a evoluat frumos și cu pași mici, așa cum stabilisem. Acum nu am mai fost distrasă de nimic și mi-am putut petrece toate pauzele cu el...aproape toate. Acesta nu m-a mai presat cu absolut nimic. Kimberly s-a obișnuit cu ideea, deși eu evitam gesturi de tandrețe atunci când era și aceasta prezentă. Defapt, astfel de gesturi mai intime se petreceau doar când eram singuri. Alex părea destul de incomodat în prezența fratelui meu, deși aceștia erau acum prieteni, dar cine știe ce i-a zis Kay. Trebuie neaparat să-i caut un băiat lui Kim! am stabilit.

-Kay! Am nevoie de ajutor! i-am zis eu când am ajuns acasă.

-Acum ce problemă mai ai?

-Trebuie să îl convingem pe unchiul să ne lase mâine la petrecerea de la lac. Am fost ascultători timp de o săptămână. Adică, cel puțin eu. Sper că unchiul nu a observat că Olimpia aia a mai rămas aici peste noapte!

-Cred că Olivia o cheamă.  În fine, nu-ți face griji. Ieri dimineață a prins-o chiar când pleca. Mi-a ținut deja o lecție.

-Ce? Acum nu vom mai scăpa niciodată de pedeapsă! țip eu nervoasă.

-De ce vrei să mergi acolo la lac? Ca Alex să te vadă în costum de baie?

-Ce? Nu! Si dacă ar fi așa ce? Avem o relație. Nu la fel aș putea să spun despre tine și aia. Am văzut că te uiți și după alte fete.

-Și crezi că Alex nu se uită? E un băiat și știu ce gândește.

-Sunt sigură că nu e cu nimic asemănător cu tine.

-Uite, Lexi! E prima ta relație și nu vreau să suferi. Nu am încă încredere în Alex și nici tu nu ar trebui să îl crezi așa perfect. Nu fi ca Olivia sau celelalte fete din liceu.

-Nu sunt deloc ca Olivia. Promit! Acum promite-mi că mă vei ajuta cu unchiul.

Până la urmă Kay cedează insistențelor mele. Ne facem un plan în care urma să îi spunem toate notele bune la școală, adică pe ale mele, și cum profesorii ne laudă pe amândoi, deși, în realitate, doar pe mine.

-Absolut nu! răspunde unchiul Ben hotărât.

Mă gândesc că trebuia să așteptăm până dimineață că poate atunci îl găseam treaz, dar nu sunt gata să cedez.

-Dar, unchiule...toți de la școală vor merge...nu avem nicio șansă să ne facem prieteni dacă stăm doar în casă izolați.

Îl lovesc apoi pe Kay ca să zică și el ceva.

-Ne vom întoarce până se întunecă, promitem! rostește în cele din urmă.

-Lexi, Kayden. Știu că vi se pare dur, dar vor mai fi petreceri și vă promit că puteți merge pe viitor.

-Dar de ce nu mâine?

-Pentru că...terenul pe care se află acel lac este a aparținut familiei Woodbery, dar anul acesta a fost câștigat prin proces ce cei din familia Jones. A fost o adevărată luptă pentru el. Să se organizeze o petrecere acolo nu e o idee prea bună.

Pradatori de noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum