Scuip iubirea în deşert
şi se risipeşte în câteva clipe
mai pastrez în mine iubire,doar un rest
şi aştept să calc pe pământ înfloritor
la câteva mile...
În jur totul e de o culoare pustie
ce îmi dă sentimenul ăla de monotonie
aceaşi cactuşi uscaţi cu spini peste tot
şi poate în timp se vor îndrepta
deşi nu cred deloc...
La capăt de drum văd culori aprinse
ce nu se văd în faţa fiinţei stinse
Aici e aceleaşi loc pustiu ca şi deşertul
numai că aici se vede mai bine negrul.
Pășesc într-o lume sumbră,
unde oamenii se întreabă pe unde umblă
nu știu cum am ajuns aici
dar, știu că aici sufletul ți-l strici.
