Petale blestemate

35 4 4
                                    

Las cuvintele să-mi vindece rănile,să-mi panseze sufletul,să-mi îmbrățișeze inima. Vă dăruiesc sufletul,trebuie doar să îl căutați printre rânduri. Dar...aveti nevoie de el? De sufletul meu? E veştejit,și-a pierdut culoarea. Vă întrebați de ce? Tu,cel care acum citești,vrei sa știi cine sunt? Vrei sa-mi cunoști povestea? Dă-mi ce nume vrei tu,pentru tine pot fi oricine. Am cativa ani de existență,am câțiva ani trăiți,si câțiva de suferință. Am gustat din suferință,sperand ca o sa simt deliciul fericirii. M-am afundat într-un labirint al suferinței...vrei sa știi de ce?
Totul a început în urma cu cativa ani,în vara anului 2014. Într-o dimineata am gasit langa mine o petala roșie de trandafir. Abia trezită dintr-un vis frumos,am luat petala si am aruncat-o în coșul din cameră. Am ieșit afară cu prietenii,iar seara cand m-am întors,am găsit petala de trandafir pe birou. M-am uitat în coșul de gunoi,petala pe care o aruncasem în urma cu cateva ore,nu mai era în coș. Acest detaliu m-a pus pe gânduri. Am intrebat-o pe mama daca a aruncat gunoiul de la mine din cameră,raspunsul a fost negativ. Am luat petala si am pus-o într-un caiet. A doua zi,am gasit pe perna,doua petale rosii de trandafir,așezate în așa fel încât sa formeze o inimioară. M-am gândit ca este doar o farsă din partea părinților. La baza acestei farse credeam ca sta discuția care avusese loc în urma cu cateva seri despre faptul ca eu nu am avut nici un prieten,si totuși aveam aproape 18 ani. Le spusesem că îmi doresc sa am parte de ceva romantic. Hmm,ce e mai jenant decat faptul ca părinții tăi se dau drept un băiat misterios si romantic? De asemenea,cred ca este și gest drăguț.  Am luat petalele și le-am pus în același caiet. De data aceasta am hotărât sa nu zic nimic despre petale părinților. La ora 13:00 trebuia sa ma întâlnesc cu Ruxy,cea mai buna prietenă a mea. Voiam sa vizităm Sibiul,și asta am și făcut. "Centru Vechi,te iubesc" asta a exclamat Ruxy pe tot parcursul plimbării. Ne-am așezat pe o banca, și mi-am scos din geantă  cartea pe care o citeam atunci "Invitația la vals" de Mihail Drumeş. Nu îmi e sufletul liniștit dacă nu port cu mine elixirul fericirii oriunde ma duc,si anume: cărțile.  Ruxy s-a îndepărtat de mine spunând ca acesta este motivul pentru care eu nu am prieten,îl sperii. M-a amuzat destul de tare afirmația. I-am zis sa mearga sa se plimbe,ne întâlnim în 30 de minute. Lângă mine,s-a așezat un băiat îmbrăcat în negru. Din reflex,m-am uitat în ochii lui,câtă tristețe...
  Mi-a zambit și m-a întrebat:
    - Ce citești? Erai atat de capturată printre rândurile cărții,încât as vrea sã știu cine a fost sau este marele norocos scriitor. O cititoare atat de frumoasa,adevarat noroc!
   - "Invitatia la vals" Mihail Drumeş.
   - Final trist,te anunț.
   - Ai citit cartea???
   - Toate cărțile scrise de Mihail Drumeş. Îți recomand "Scrisoare de dragoste".
   - Mulțumesc,chiar nu pari genul de baiat care citește.
  - Dar ce gen de baiat par a fi?
  -Genul misterios,dur...  Și sincera sa fiu,chiar îmi pari cunoscut.
  -Mă bucur ca am această onoare. Nu credeam că o sa ma recunoști. Am fost în acelasi liceu 2 ani,în clasa a unsprezecea m-am mutat în alt oraș,iar acum m-am întors. M-am bucurat sa vad o fațã cunoscuta,desi eram ferm convins ca nu vei știi cine sunt.
  - Îmi amintesc primele zile de clasa a 9-a,ne împrieteniseram,erai atat de timid. Te-ai schimbat atât de mult,dar privirea e aceeași,tristă.
  -Te înșeli. Sunt fericit ca te-am văzut. Poate ma ajuți sa ma reintegrez în liceu. E ultimul an,chiar vreau sa ma bucur de el. 
  - Hei,fata care se apropie de noi,e Ruxy,ți-o mai amintești? E drept ca nu prea ne vedeam atât de des.
  - E fata care a alunecat pe scări și a vărsat suc pe doamna director?
  -În carne și oase. Ruxy el este Andrew,Andrew ea este Ruxy.
-Andrew îmi pare rău daca te-a plictisit,o sa te scutesc și o să o iau de langa tine,oricum trebuie sa plecăm urgent.
- Vreți sa va conduc eu? Stau doar la cateva strazi distanță de Karla. (Ați aflat,ma numesc Karla,dar tot puteți sa ma numiți cum vreți).
-Super.

     Am vorbit despre ce s-a mai întâmplat în liceu cat timp a lipsit el,despre experiențele lui trăite la cealaltă școală. Am fost fericită sa văd că are atatea cunoștiințe despre literatură. Ne-a lasat pe amândouă la mine,cerându-ne să ne mai vedem pentru a se acomoda.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 28, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Ultimul TrandafirUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum